crov sn [At: I. IONESCU, M. 714 / V: (Ban) criu, crou / Pl: ~uri / E: srb krov] 1 (Olt; Ban) Groapă. 2 (Ban; îf crou) Coșcovă. 3 Prislop. 4 (Ban; îf crou) Copcă. 5 (Ban; îf crou) Gaură în malul râului sau sub rădăcini, unde se ascunde peștele. 6 (Ban; îf criu) Cuib. 7 (Reg) Oală. 8 Depresiune circulară sau alungită, dezvolată pe loesss prin tasare Si: găvan, padină.

CROV, crovuri, s. n. Formă mică de relief cu aspect de depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin tasare; găvan, padină. – Din sb. krov.

CROV, crovuri, s. n. Formă mică de relief cu aspect de depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin tasare; găvan, padină. – Din scr. crov.

CROV ~uri n. Mică depresiune de teren, de formă alungită sau circulară. /<sb. krov

crov n., pl. urĭ (sîrb. krov, vsl. krovŭ, acoperiș, acoperemînt, sîrb. skrovište, vsl. sŭkr-, ascunzătoare, zakrovŭ, vizuină. V. pocrov). Olt. Groapă, adîncătură (În Rț. și croc. Augm. crovan, pl. e; dim. croviț, pl. e). Croh (d. vsl.). Mold. sud. Ascunzătoare, culcuș (de ĭepure orĭ de alt animal sălbatic orĭ și de cîne orĭ de porc). Covru (met. din crov, ca codru din crod). Mold. Culcuș de animal sălbatic. Peșteră (de sihastru). – Și groh (Tut.) V. bîrlog, vizuină, cotlon, somină.

crov s. n., pl. cróvuri

crov s. n., pl. cróvuri

CROV s. (GEOGR.) găvan, padină, (Mold. și Bucov.) coșcovă.

CROV s. (GEOGR.) găvan, padină, (Mold. și Bucov.) coșcovă.