cronometru sn [At: DDRF / Pl: ~re și (2, înv) ~ri sm / E: fr chronomètre] 1 Instrument de precizie ce funcționează pe principiul ceasornicului, putând măsura timpul până la fracțiuni de secundă (folosit la normarea muncii, determinarea rezultatelor în întreceri sportive etc.). 2 (Înv) Ceasornic de mare precizie.

* CRONOMETRU sm. și (pl. -tre) sn. 1 Instrument de precizie pentru măsurarea timpului ¶ 2 Ceasornic de o mare preciziune (🖼 1600) [fr.].

CRONOMETRU, cronometre, s. n. Ceasornic prevăzut cu un mecanism special care permite măsurarea timpului pînă la fracțiuni de secundă și care se folosește la normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor în întreceri etc.

CRONOMETRU, cronometre, s. n. Ceasornic prevăzut cu un mecanism special, care permite măsurarea timpului pînă la fracțiuni de secundă, folosit la normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor în întreceri sportive etc. – Fr. chronomètre.

CRONOMETRU s.n. Instrument de precizie cu care se măsoară timpul; (curent) ceas de precizie (care poate măsura și fracțiunile de secundă). [< fr. chronomètre, cf. gr. chronos – timp, metron – măsură].

CRONOMETRU s. n. instrument de precizie, ceasornic, cu secundar central, cu care se măsoară timpul, până la fracțiuni de secundă. (< fr. chronomètre)

CRONOMETRU ~e n. 1) Instrument de precizie folosit pentru măsurarea intervalelor de timp. 2) Ceas de precizie. /<fr. chronometre

cronometru n. instrument de preciziune pentru măsurarea timpului.

*cronométru n., pl. e (d. vgr. hrónos, timp, și metron, măsură). Ceasornic de preciziune construit maĭ bine ca să arăte maĭ exact timpu. Orĭ-ce instrument de măsurat timpu.

cronometru (desp. -me-tru) s. n., art. cronometrul; pl. cronometre

cronometru (-me-tru) s. n., art. cronometrul; pl. cronometre

cronometru s. n. (sil. -tru), art. cronometrul; pl. cronometre

cronometru, pl. cronometre

CRONOMETRU DE BORD instrument pentru măsurarea cu precizie a intervalelor de timp corespunzătoare duratelor producerii unor fenomene pe parcursul zborului.

CRONO- „timp, durată, temporalitate”. ◊ gr. khronos „timp, durată” > fr. chrono-, germ. id., engl. id., it. crono- > rom. crono-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., studiul științific al ritmurilor biologice ale viețuitoarelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de timp; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., înregistrare fotografică a unei mișcări la intervale scurte de timp, în scopul studierii acesteia; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument pentru înregistrarea duratelor de desfășurare a evenimentelor, fenomenelor, operațiilor etc. 2. Aparat automat de precizie, utilizat la verificarea funcționării cronometrelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Totalitatea operelor în care faptele sînt prezentate cronologic. 2. Figură de stil care constă în descrierea temporală a unor momente sau evenimente; ~gram (v. -gram), s. n., cronogramă* (1); ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Informație dată de literele unei inscripții, ale unei fraze etc., care au și o semnificație numerală, reprezentînd cifre romane; sin. cronogram. 2. Historiogramă*; ~hidroizopletă (v. hidro-₁, v. izo-, v. -pletă), s. f., cronoizopletă a umidității; ~izopletă (v. izo-, v. -pletă), s. f., linie care unește pe o hartă punctele cu aceeași umiditate; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu datarea evenimentelor istorice în vederea stabilirii succesiunii acestora. 2. Istoria vieții unui ecosistem, alcătuită din aspecte filogenetice și aspecte bionomice; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele pentru măsurarea timpului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument de precizie, folosit pentru măsurarea intervalelor de timp; ~profesiogramă (v. profesio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică în timpul unei activități, cu determinarea duratei în timp a fiecărei operații componente; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp; ~taraxie (v. -taraxie), s. f., confuzie în orientarea temporală, asociată cu incapacitatea de a identifica datele și de a le aprecia durata timpului; ~trop (v. -trop), adj., referitor la regularitatea unui ritm.