cronicar sm [At: (a. 1625) GCR I, 70 / S: (înv) chro~ / Pl: ~i / E: cronică + -ar] 1 Autor de cronici (1). 2 Jurnalist care redactează o cronică (3) într-un ziar.

* CRONICAR sm. 1 📝 Cel ce scrie cronici: De-așa vremi se ’nvredniciră ~ii și rapsozii (EMIN.) ¶ 2 Gazetarul însărcinat să scrie cronicele dintr’un ziar: ~ teatral.

CRONICAR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici și letopisețe. Radu Popescu a izbutit să se ridice la nivelul marilor cronicari moldoveni. IST. R.P.R. 219. De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii. EMINESCU, O. I 149. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici (2). Cronicar dramatic. – Variantă: (1, învechit) hronicar (NEGRUZZI, S. R. 202) s. m.

HRONICAR s. m. v. cronicar.

CRONICAR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici și letopisețe. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici (2). [Var.: (1, înv.) hronicar s. m.] – Din cronică + suf. -ar.

CRONICAR s.m. 1. Autor de cronici și de letopisețe. 2. Ziarist, colaborator la un ziar, la o revistă, care redactează cronici (2). [Cf. fr. chroniqueur].

CRONICA vb. intr. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza. (< fr. chroniquer)

CRONICAR s. m. 1. autor de cronici (1). 2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2). (< cronică + -ar)

cronica vb. I A scrie cronici (literare), a recenza ◊ „O mare prețuire i se arată profesorului Al.D., care execută o critică de direcție, și lui V.R., volumele cronicate atestând la cel din urmă o armonizare a «esteticului» cu «culturalul».” Săpt. 11 VI 71 p. 6 (din cronică + -a)

CRONICAR ~i m. 1) ist. Autor de cronici sau de letopisețe. 2) Jurnalist care scrie sau redactează cronici. /cronică + suf. ~ar

cronicar m. scriitor de cronici: de așa vremi se ’nvredniciră cronicarii și rapsozii EM.

*cronicár m. (neol. din sec. 17 d. cronică saŭ d. pol. kronikarz). Scriitor de cronică.

cronicar s. m., pl. cronicari

+cronicară s. f., g.-d. art. cronicarei; pl. cronicare

cronicar s. m., pl. cronicari

cronica vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cronichează

cronicar s. m., pl. cronicari

CRONICAR s. (înv.) cronograf. (Un ~ moldovean.)

CRONICAR s. (înv.) cronograf. (Un ~ moldovean.)

De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii – e un vers foarte cunoscut din Scrisoarea III a lui Eminescu. Marele poet, referindu-se la vremile vitejești ale lui Mircea cel Bătrîn, continua astfel: „Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și lrozil”, susținînd că pe eroi nu mai poate să-i caute decît în „izvoadele bătrîne”. De aceea versul de mai sus se citează cînd cineva vrea să amintească o epocă eroică din istorie sau un moment memorabil din viață, demne de pana cronicarilor și rapsozilor, în comparație cu alte perioade mai puțin (sau de loc) vrednice de a fi zugrăvite și cîntate. LIT.