3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRONICÁR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici sau de letopisețe. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici (2). – Cronică + suf. -ar, (2) și din fr. chroniqueur.

CRONICÁR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici sau de letopisețe. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici (2). – Cronică + suf. -ar, (2) și din fr. chroniqueur.

cronicar sm [At: (a. 1625) GCR I, 70 / S: (înv) chro~ / Pl: ~i / E: cronică + -ar] 1 Autor de cronici (1). 2 Jurnalist care redactează o cronică (3) într-un ziar.

CRONICÁR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici și letopisețe. Radu Popescu a izbutit să se ridice la nivelul marilor cronicari moldoveni. IST. R.P.R. 219. De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii. EMINESCU, O. I 149. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu. redactarea de cronici (2). Cronicar dramatic. – Variantă: (1, învechit) hronicár (NEGRUZZI, S. R. 202) s. m.

CRONICÁR s.m. 1. Autor de cronici și de letopisețe. 2. Ziarist, colaborator la un ziar, la o revistă, care redactează cronici (2). [Cf. fr. chroniqueur].

CRONICÁ vb. intr. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza. (< fr. chroniquer)

CRONICÁR s. m. 1. autor de cronici (1). 2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2). (< cronică + -ar)

cronicá vb. I A scrie cronici (literare), a recenza ◊ „O mare prețuire i se arată profesorului Al.D., care execută o critică de direcție, și lui V.R., volumele cronicate atestând la cel din urmă o armonizare a «esteticului» cu «culturalul».” Săpt. 11 VI 71 p. 6 (din cronică + -a)

CRONICÁR ~i m. 1) ist. Autor de cronici sau de letopisețe. 2) Jurnalist care scrie sau redactează cronici. /cronică + suf. ~ar

cronicar m. scriitor de cronici: de așa vremi se ’nvredniciră cronicarii și rapsozii EM.

*cronicár m. (neol. din sec. 17 d. cronică saŭ d. pol. kronikarz). Scriitor de cronică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cronicár s. m., pl. cronicári

cronicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cronicheáză

cronicár s. m., pl. cronicári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRONICÁR s. (înv.) cronograf. (Un ~ moldovean.)

CRONICAR s. (înv.) cronograf. (Un ~ moldovean.)

Intrare: cronicare
cronicare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cronicare
  • cronicarea
plural
  • cronicări
  • cronicările
genitiv-dativ singular
  • cronicări
  • cronicării
plural
  • cronicări
  • cronicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cronica
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cronica
  • cronicare
  • cronicat
  • cronicatu‑
  • cronicând
  • cronicându‑
singular plural
  • cronichea
  • cronicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cronichez
(să)
  • cronichez
  • cronicam
  • cronicai
  • cronicasem
a II-a (tu)
  • cronichezi
(să)
  • cronichezi
  • cronicai
  • cronicași
  • cronicaseși
a III-a (el, ea)
  • cronichea
(să)
  • cronicheze
  • cronica
  • cronică
  • cronicase
plural I (noi)
  • cronicăm
(să)
  • cronicăm
  • cronicam
  • cronicarăm
  • cronicaserăm
  • cronicasem
a II-a (voi)
  • cronicați
(să)
  • cronicați
  • cronicați
  • cronicarăți
  • cronicaserăți
  • cronicaseți
a III-a (ei, ele)
  • cronichea
(să)
  • cronicheze
  • cronicau
  • cronica
  • cronicaseră
Intrare: cronicar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cronicar
  • cronicarul
  • cronicaru‑
plural
  • cronicari
  • cronicarii
genitiv-dativ singular
  • cronicar
  • cronicarului
plural
  • cronicari
  • cronicarilor
vocativ singular
  • cronicarule
  • cronicare
plural
  • cronicarilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hronicar
  • hronicarul
  • hronicaru‑
plural
  • hronicari
  • hronicarii
genitiv-dativ singular
  • hronicar
  • hronicarului
plural
  • hronicari
  • hronicarilor
vocativ singular
  • hronicarule
  • hronicare
plural
  • hronicarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cronicar hronicar

  • 1. Autor de cronici sau de letopisețe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cronograf (autor) 2 exemple
    exemple
    • Radu Popescu a izbutit să se ridice la nivelul marilor cronicari moldoveni. IST. R.P.R. 219.
      surse: DLRLC
    • De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii. EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
  • 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cronicar dramatic.
      surse: DLRLC
  • comentariu Varianta hronicar se folosește numai pentru sensul (1.).
    surse: DLRLC

etimologie:

  • (2.) limba franceză chroniqueur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • Cronică + sufix -ar
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00