cronicar sm [At: (a. 1625) GCR I, 70 / S: (înv) chro~ / Pl: ~i / E: cronică + -ar] 1 Autor de cronici (1). 2 Jurnalist care redactează o cronică (3) într-un ziar.

CRONICÁR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici și letopisețe. Radu Popescu a izbutit să se ridice la nivelul marilor cronicari moldoveni. IST. R.P.R. 219. De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii. EMINESCU, O. I 149. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu. redactarea de cronici (2). Cronicar dramatic. – Variantă: (1, învechit) hronicár (NEGRUZZI, S. R. 202) s. m.

HRONICÁR s. m. v. cronicar.

CRONICÁR s.m. 1. Autor de cronici și de letopisețe. 2. Ziarist, colaborator la un ziar, la o revistă, care redactează cronici (2). [Cf. fr. chroniqueur].

CRONICÁ vb. intr. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza. (< fr. chroniquer)

CRONICÁR s. m. 1. autor de cronici (1). 2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2). (< cronică + -ar)

cronicá vb. I A scrie cronici (literare), a recenza ◊ „O mare prețuire i se arată profesorului Al.D., care execută o critică de direcție, și lui V.R., volumele cronicate atestând la cel din urmă o armonizare a «esteticului» cu «culturalul».” Săpt. 11 VI 71 p. 6 (din cronică + -a)

CRONICÁR ~i m. 1) ist. Autor de cronici sau de letopisețe. 2) Jurnalist care scrie sau redactează cronici. /cronică + suf. ~ar

cronicar m. scriitor de cronici: de așa vremi se ’nvredniciră cronicarii și rapsozii EM.

*cronicár m. (neol. din sec. 17 d. cronică saŭ d. pol. kronikarz). Scriitor de cronică.

+cronicară s. f., g.-d. art. cronicarei; pl. cronicare

cronicar s. m., pl. cronicari

cronicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cronicheáză

cronicár s. m., pl. cronicári

CRONICÁR s. (înv.) cronograf. (Un ~ moldovean.)

CRONICAR s. (înv.) cronograf. (Un ~ moldovean.)