3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

cronic, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 43 / V: (înv) hro~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chronique, lat chronicus] 1 (Med; d. boli, îoc acut) Care durează mult. 2 Care se prelungește mult și nu se vindecă ușor.

CRÓNIC, -Ă, cronici, -e, adj. (Despre boli; fig. despre fenomene sociale) Care se prelungește vreme îndelungată, care are un caracter de durată, care s-a învechit și nu mai poate fi ușor înlăturat. Bronșită cronică.Unul din cele mai vădite fenomene de putrezire a economiei capitaliste îl constituie nefolosirea cronică a capacității de producție. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 89.

CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evoluție lentă, de durată. ♦ (Fig.) Care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].

CRÓNIC, -Ă adj. 1. (despre boli) cu o evoluție lentă, de durată. 2. (fig.) care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)

CRÓNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care durează de mult timp; cu evoluție lentă și de durată. 2) fig. Care se prelungește multă vreme; de lungă durată. /<fr. chronique

cronic a. se zice de boalele cari durează mult timp.

*crónic, -ă adj. (vgr. hronikós, d. hrónos, timp). Med. Se zice despre boalele care se prelungesc mult timp, despre boalele vechĭ, în opozițiune cu acut. Fig. Beție cronică, beție veche. S. f., pl. ĭ (rar e). Istorie scrisă în ordinea timpuluĭ, an cu an: cronica luĭ Șincaĭ. Articul de ziar despre noutățile zileĭ: cronică politică, teatrală, artistică, financiară. Fig. Cronica scandaloasă, care povestește ceĭa ce e răŭ pe socoteala cuĭva. – Vechĭ și hrónică (s. f.) și hrónic (s. n., pl. e) după ngr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crónic adj. m., pl. crónici; f. crónică, pl. crónice

crónic adj. m., pl. crónici; f. sg. crónică, pl. crónice


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crónic adj. – Care are evoluție lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (și der., înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s. f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s. m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s. f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s. f., din fr.; cronometru, s. n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-CRONIC „relativ la timp, temporal”. ◊ gr. khronikos „referitor la timp” > fr. -chronique, engl. -chrone, it. -cronico > rom. -cronic.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a suferi de chiulangită cronică expr. (șc., glum.) a absenta nemotivat de la cursuri.

chiulangită cronică expr. v. chiulangită.

Intrare: cronic
cronic3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cronic
  • cronicul
plural
  • cronici
  • cronicii
genitiv-dativ singular
  • cronic
  • cronicului
plural
  • cronici
  • cronicilor
vocativ singular
plural
Intrare: cronic (adj.)
cronic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cronic
  • cronicul
  • cronicu‑
  • cronică
  • cronica
plural
  • cronici
  • cronicii
  • cronice
  • cronicele
genitiv-dativ singular
  • cronic
  • cronicului
  • cronice
  • cronicei
plural
  • cronici
  • cronicilor
  • cronice
  • cronicelor
vocativ singular
plural
Intrare: cronic (suf.)
cronic2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • cronic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cronic (adj.)

  • 1. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Bronșită cronică.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: învechit un exemplu
      exemple
      • Unul din cele mai vădite fenomene de putrezire a economiei capitaliste îl constituie nefolosirea cronică a capacității de producție. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 89.
        surse: DLRLC

etimologie: