7 definiții pentru croncănitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.

CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.

croncănitu sf [At: DA / Pl: ~ri / E: croncăni + -ură] Croncănit.

CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Strigătul păsărilor croncănitoare; croncănit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

croncănitúră s. f., g.-d. art. croncănitúrii; pl. croncănitúri

croncănitúră s. f., g.-d. art. croncănitúrii; pl. croncănitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRONCĂNITÚRĂ s. v. croncănit.

CRONCĂNITU s. croncănire, croncănit.

Intrare: croncănitură
croncănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croncănitu
  • croncănitura
plural
  • croncănituri
  • croncăniturile
genitiv-dativ singular
  • croncănituri
  • croncăniturii
plural
  • croncănituri
  • croncăniturilor
vocativ singular
plural

croncănitură

etimologie:

  • Croncăni + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09