8 definiții pentru croncănitură

Explicative DEX

CRONCĂNITURĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.

CRONCĂNITURĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.

croncănitu sf [At: DA / Pl: ~ri / E: croncăni + -ură] Croncănit.

CRONCĂNITURĂ, croncănituri, s. f. Strigătul păsărilor croncănitoare; croncănit.

Ortografice DOOM

croncănitu s. f., g.-d. art. croncăniturii; pl. croncănituri

croncănitu s. f., g.-d. art. croncăniturii; pl. croncănituri

croncănitu s. f., g.-d. art. croncăniturii; pl. croncănituri

Sinonime

CRONCĂNITU s. v. croncănit.

CRONCĂNITU s. croncănire, croncănit.

Intrare: croncănitură
croncănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croncănitu
  • croncănitura
plural
  • croncănituri
  • croncăniturile
genitiv-dativ singular
  • croncănituri
  • croncăniturii
plural
  • croncănituri
  • croncăniturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

croncănitu, croncăniturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Croncăni + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.