8 definiții pentru croncănitură
croncănitură sf [At: DA / Pl: ~ri / E: croncăni + -ură] Croncănit.
CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Strigătul păsărilor croncănitoare; croncănit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
croncănitúră s. f., g.-d. art. croncănitúrii; pl. croncănitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
croncănitúră s. f., g.-d. art. croncănitúrii; pl. croncănitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRONCĂNITÚRĂ s. v. croncănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
CRONCĂNITURĂ s. croncănire, croncănit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: croncănitură
croncănitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | croncănitură | croncănitura |
| plural | croncănituri | croncăniturile | |
| genitiv-dativ | singular | croncănituri | croncăniturii |
| plural | croncănituri | croncăniturilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||