7 definiții pentru croncănitură

CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.

CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.

CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Strigătul păsărilor croncănitoare; croncănit.

croncănitúră s. f., g.-d. art. croncănitúrii; pl. croncănitúri

croncănitúră s. f., g.-d. art. croncănitúrii; pl. croncănitúri

CRONCĂNITÚRĂ s. v. croncănit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRONCĂNITÚRĂ s. croncănire, croncănit.

Intrare: croncănitură
croncănitură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular croncănitu croncănitura
plural croncănituri croncăniturile
genitiv-dativ singular croncănituri croncăniturii
plural croncănituri croncăniturilor
vocativ singular
plural