11 definiții pentru cronc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRONC interj. Cuvânt care imită sunetele scoase de corb, de cioară etc. – Onomatopee.
CRONC interj. Cuvânt care imită sunetele scoase de corb, de cioară etc. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cronc1 i [At: ȘEZ. II, 55 / E: fo cf croncăi, croncan] Cuvânt care imită strigătul corbului Si: clonc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cronc2 sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 72 / Pl: ~nci / E: cronc] (Orn; Mar) Corb (Corvus corax).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRONC interj. Onomatopee care imită strigătul corbului. Aude numai cronc! cronc! prin văzduh și un coșcogea corb se lăsa spre el. ȘEZ. II 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRONC interj. (se folosește pentru a imita sunetele scoase de corb, cioară). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cronc, interj. care arată strigătu corbului. V. clonc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cronc interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cronc interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cronc interj. – Imită croncănitul corbului sau ciorii. Creație expresivă cf. cîrc, crau. – Der. cronc, s. m. (Maram., corb); croncan, s. m. (corb; vultur), cf. bg. krokon „corb”; croncăni, vb. (a scoate sunete caracteristice ciorii, corbului), cf. gr. ϰρώζω, ϰράζω, lat. crocare, crocitare, alb. krakaris; croncăneală (var. croncănit, croncănitură), s. f. (sunet caracteristic ciorii, corbului); croncănitor, adj. (care croncăne).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cronc, cronci, (croncan, croncău), s.m. – (ornit.) Corb (Corvus corax): „Cine strică dragosti dulci / Care-i carnea croncii’n huci” (Țiplea, 1906: 432). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu același sens (DRT, 2010). – Din interj. cronc (formă onomatopeică) (DER, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cronc, -i, s.m. – Corb (Corvus corax): „Cine strică dragosti dulci / Care-i carnea croncii’n huci” (Țiplea 1906: 432). – Formă onomatopeică.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cronc
- 1. Cuvânt care imită sunetele scoase de corb, de cioară etc.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Aude numai cronc! cronc! prin văzduh și un coșcogea corb se lăsa spre el. ȘEZ. II 55.surse: DLRLC
-
etimologie:
- surse: DEX '98 DEX '09