CROMATOPLAST, cromatoplaste, s. n. Corpuscul de culoare galbenă, roșie sau portocalie care dă culoarea caracteristică rădăcinilor de morcovi sau fructelor coapte, având același rol ca și cloroplastele; cromoplast. – Din fr. chromatoplaste.

cromatoplast sn [At: DN² / Pl: ~e / E: fr chromoplaste] Corpuscul de culoare galbenă, roșie sau portocalie care dă culoarea caracteristică morcovilor sau fructelor coapte Si: cromoplast.

CROMATOPLAST, cromatoplaste, s. n. Corpuscul de culoare galbenă, roșie sau portocalie care dă culoarea caracteristică rădăcinilor de morcovi sau fructelor coapte, având același rol ca și cloroplastele; cromoplast. – Din fr. chromatoplaste.^[1]

CROMATOPLAST s.n. (Biol.) Corpuscul colorat din rădăcinile de morcov sau fructele coapte, cu rol asemănător cloroplastelor; cromoplast. [< fr. chromatoplaste, cf. gr. chroma – culoare, plassein – a forma].

CROMATOPLAST s. n. plastidă din citoplasmă, lipsită de clorofilă, care conține xantofilă sau carotină; cromoplast. (< fr. chromatoplaste)

cromatoplast (desp. -to-plast) s. n., pl. cromatoplaste

cromatoplast (-to-plast) s. n., pl. cromatoplaste

cromatoplast s.n. (sil. -plast), pl. cromatoplaste

CROMATOPLAST s. v. cromoplast.

CROMATOPLAST s. (BIOL.) cromoplast.

CROMATO- „culoare, colorație, pigmentație”. ◊ gr. khroma, khromatos „culoare” > fr. chromato-, engl. id., germ. id., it. cromato- > rom. cromato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă tînără care conține sau care poate produce pigmenți; sin. cromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., celulă cu pigmenți; sin. cromocit; ~disopsie (v. dis-, v. -opsie), s. f., imposibilitate de a distinge culorile; ~fag (v. -fag), s. m., celulă fagocită care înglobează pigmenți; sin. cromofag; ~fil (v. -fil₁), adj., care fixează coloranții; sin. cromofil; ~filie (v. -filie₁), s. f., afinitate a unor plante pentru materiile colorate; ~fobie (v. -fobie), s. f., ereutofobie*; ~for (v. -for), s. m., 1. Celulă care conține pigment colorat; sin. cromofor (2). 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare, care conține clorofilă sau alți pigmenți; ~gen (v. -gen₁), adj., care colorează sau care produce materii colorante; ~geneză (v. -geneză), s. f., fenomen de producere a unor substanțe colorate de către bacterii și fungi, ca rezultat al activității metabolice; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fizico-chimic de separare a substanțelor dintr-o soluție, filtrîndu-se printr-un absorbant; ~gramă (v. -gramă), s. f., repartiție diferită a componenților unui amestec de substanțe în soluție, care se filtrează printr-un mediu poros; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere și de dispariție a cromatinei nucleare; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul materiilor colorante de origine vegetală; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea intensității culorilor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., structură periferică nediferențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți, la bacterii și cianoficee; sin. cromoplasmă (1); ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul colorat din rădăcinile de morcov sau din fructele coapte, cu rol asemănător colorplastelor; sin. cromoplast; ~rexă (v. -rexă), s. f., proces de fragmentare sau de fisurare a nucleului celular într-un număr de particule care se împrăștie în citoplasmă; ~taxie (v. -taxie), s. f., afinitate a unor substanțe de a ataca selectiv cromatina nucleară.