10 definiții pentru cromatoplast


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROMATOPLÁST, cromatoplaste, s. n. Corpuscul de culoare galbenă, roșie sau portocalie care dă culoarea caracteristică rădăcinilor de morcovi sau fructelor coapte, având același rol ca și cloroplastele; cromoplast. – Din fr. chromatoplaste.

cromatoplast sn [At: DN2 / Pl: ~e / E: fr chromoplaste] Corpuscul de culoare galbenă, roșie sau portocalie care dă culoarea caracteristică morcovilor sau fructelor coapte Si: cromoplast.

CROMATOPLÁST, cromatoplaste, s. n. Corpuscul de culoare galbenă, roșie sau portocalie care dă culoarea caracteristică rădăcinilor de morcovi sau fructelor coapte, având același rol ca și cloroplastele; cromoplast. – Din fr. chromatoplaste.[1]

  1. În original, incorect: pl. cromatoplaști și etim. chromoplaste. Edițiile adiacente (DEX ’75 și DEX ’09) conțin formele corecte. — cata

CROMATOPLÁST s.n. (Biol.) Corpuscul colorat din rădăcinile de morcov sau fructele coapte, cu rol asemănător cloroplastelor; cromoplast. [< fr. chromatoplaste, cf. gr. chroma – culoare, plassein – a forma].

CROMATOPLÁST s. n. plastidă din citoplasmă, lipsită de clorofilă, care conține xantofilă sau carotină; cromoplast. (< fr. chromatoplaste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cromatoplást (-to-plast) s. n., pl. cromatopláste

cromatoplást s.n. (sil. -plast), pl. cromatopláste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CROMATO- „culoare, colorație, pigmentație”. ◊ gr. khroma, khromatos „culoare” > fr. chromato-, engl. id., germ. id., it. cromato- > rom. cromato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă tînără care conține sau care poate produce pigmenți; sin. cromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., celulă cu pigmenți; sin. cromocit; ~disopsie (v. dis-, v. -opsie), s. f., imposibilitate de a distinge culorile; ~fag (v. -fag), s. m., celulă fagocită care înglobează pigmenți; sin. cromofag; ~fil (v. -fil1), adj., care fixează coloranții; sin. cromofil; ~filie (v. -filie1), s. f., afinitate a unor plante pentru materiile colorate; ~fobie (v. -fobie), s. f., ereutofobie*; ~for (v. -for), s. m., 1. Celulă care conține pigment colorat; sin. cromofor (2). 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare, care conține clorofilă sau alți pigmenți; ~gen (v. -gen1), adj., care colorează sau care produce materii colorante; ~geneză (v. -geneză), s. f., fenomen de producere a unor substanțe colorate de către bacterii și fungi, ca rezultat al activității metabolice; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fizico-chimic de separare a substanțelor dintr-o soluție, filtrîndu-se printr-un absorbant; ~gramă (v. -gramă), s. f., repartiție diferită a componenților unui amestec de substanțe în soluție, care se filtrează printr-un mediu poros; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere și de dispariție a cromatinei nucleare; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul materiilor colorante de origine vegetală; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea intensității culorilor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., structură periferică nediferențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți, la bacterii și cianoficee; sin. cromoplasmă (1); ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul colorat din rădăcinile de morcov sau din fructele coapte, cu rol asemănător colorplastelor; sin. cromoplast; ~rexă (v. -rexă), s. f., proces de fragmentare sau de fisurare a nucleului celular într-un număr de particule care se împrăștie în citoplasmă; ~taxie (v. -taxie), s. f., afinitate a unor substanțe de a ataca selectiv cromatina nucleară.

Intrare: cromatoplast
cromatoplast substantiv neutru
  • silabație: -to-plast info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cromatoplast
  • cromatoplastul
  • cromatoplastu‑
plural
  • cromatoplaste
  • cromatoplastele
genitiv-dativ singular
  • cromatoplast
  • cromatoplastului
plural
  • cromatoplaste
  • cromatoplastelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cromatoplast

  • 1. Corpuscul de culoare galbenă, roșie sau portocalie care dă culoarea caracteristică rădăcinilor de morcovi sau fructelor coapte, având același rol ca și cloroplastele.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cromoplast

etimologie: