3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROM s. n. Element chimic, metal alb, dur, casant, foarte rezistent față de agenții chimici, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși utilizați în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome.

crom sn [At: IOANOVICI, TEHN. 30 / Pl: ~uri / E: fr chrome] Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis, folosit la cromare, fabricarea de oțeluri speciale, compuși chimici etc.

CROM s. n. Element chimic, metal dur, de culoare cenușie deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși întrebuințați în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome.

CROM s. n. Metal dur, de culoare cenușie-deschisă, folosit în cromaj la fabricarea oțelurilor speciale, la formarea de combinații colorate, oxidante și tanante etc. ◊ Galben de crom = cromat de plumb folosit la prepararea vopselelor.

CROM s.n. Metal alb-cenușiu, dur, asemănător cu fierul, care se folosește la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare. ◊ Galben de crom = cromat de plumb, folosit în vopsitorie. [< fr. chrome, cf. gr. chroma – culoare].

-CROM2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) culoare”, „colorat”. [< fr. -chrome].

CROM1 s. n. metal alb-cenușiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare. (< fr. chrome)

CROM n. Metal alb-cenușiu, dur, asemănător cu fierul, foarte rezistent la agenții chimici, folosit la fabricarea oțelului inoxidabil, în arta vopsitului și în tăbăcărie. /<fr. chrome

crom n. metal ale cărui combinațiuni frumos colorate sunt întrebuințate în vopsitorie.

*crom n. (vgr. hrôma, coloare). Chim. Un corp simplu metalic tetravalent cenușiŭ ale căruĭ combinațiunĭ se disting toate printr’o coloare frumoasă. Se cristalizează în octaedre regulare tot așa de dure ca ale corindonuluĭ. Descoperit și separat de Francezu Vauquelin la 1797 din cromatu de plumb (crocoisa).

CROMO- Element de compunere cu sensul de „culoare, colorat”, care servește la formarea unor substantive sau a unor adjective. – Din fr. chromo-.

CROMO- Element de compunere cu sensul de „culoare, colorat”, care servește la formarea unor substantive sau a unor adjective. – Din fr. chromo-.

cromo- [At: DEX2 / E: fr chromo-] Element de compunere, cu sensul „culoare, colorat”.

CROMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) culoare”, „de culoare”. [Var. crom-, cromato-. / < fr. chromo-, chromato-, cf. gr. chroma – culoare].

CROM2(O)-/ CROMAT(O)-, -CRÓM, -CROMAZÍE, -CROMÍE elem. „culoare”. (< fr. chrom/o/-, chromat/o/-, -chrome, -chromasie, -chromie, cf. gr. khroma)

CROMO2 s. n. cromolitografie. (< fr. chromo)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: crom (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crom
  • cromul
  • cromu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • crom
  • cromului
plural
vocativ singular
plural
Cr simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Cr
Intrare: crom (suf.)
sufix (I7-S)
  • crom
Intrare: cromo
prefix (I7-P)
  • cromo
prefix (I7-P)
  • crom
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crom (s.n.) Cr

  • 1. Element chimic, metal alb, dur, casant, foarte rezistent față de agenții chimici, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși utilizați în vopsitorie, în tăbăcărie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Galben de crom = cromat de plumb folosit la prepararea vopselelor.
      surse: DLRLC DN
  • comentariu simbol Cr
    surse: DOOM 2

etimologie:

crom (suf.)

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) culoare”, „colorat”.
    surse: DN

etimologie:

cromo crom

  • 1. Element de compunere cu sensul de „culoare, colorat”, care servește la formarea unor substantive sau a unor adjective.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: