12 definiții pentru croială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROIÁLĂ, croieli, s. f. 1. Felul cum este croită o haină; tăietură, croi1. 2. Fig. Fel de a fi; caracter. 3. (Înv.) Plan, arhitectură. [Pr.: cro-ia-] – Croi2 + suf. -eală.

CROIÁLĂ, croieli, s. f. 1. Felul cum este croită o haină; tăietură, croi1. 2. Fig. Fel de a fi; caracter. 3. (Înv.) Plan, arhitectură. [Pr.: cro-ia-] – Croi2 + suf. -eală.

croia sf [At: ZILOT, CRON. 336 / V: (reg) curui~ / Pl: ~ieli / E: croi + -ală] 1 Felul cum e croită o haină Si: croi2 (1). 2 (D. case) Dispunere a camerelor Si: croi2 (2). 3 Drum deschis peste piedici. 4 (Fig) Fel de a fi Si: croi2 (3). 5 (Fig) Dispoziție sufletească. 6 (Fig) Caracter. 7 (Fig) Lovitură. 8 (Fig) Bătaie. 9 (Reg; fig) Minciună mare.

CROIÁLĂ, croieli, s. f. 1. Felul cum e croită o haină; tăietură. Tu știi să potrivești Croiala după modă. NEGRUZZI, S.II 190. 2. Fig. Fel de a fi; caracter. Ei, ai să vezi, Vavila-i altă croială, cu totul. HOGAȘ, DR. 251. 2. (Învechit) Plan, arhitectură. Luîndu-se după croiala; unor palaturi întortocheate ce văzuse... puse de scobt, într-un munte de cremene ce era acolo, un sălaș. ISPIRESCU, U. 116.

CROIÁLĂ ~iéli f. 1) Felul în care este croită o haină. 2) fig. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natură. [G.-D. croielii; Sil. cro-ia-] /a croi + suf. ~eală

croĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea și modu de a croi: haĭna are croĭală bună. Fig. Formă, tip: urîtă croĭală de om!

croeală f. lucrarea de a croi mai ales haine și efectul ei: croeală la modă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

croiálă s. f., g.-d. art. croiélii; pl. croiéli

croiálă s. f., g.-d. art. croiélii; pl. croiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CROIÁLĂ s. tăietură, (pop.) croi. (~ a unei haine.)

CROIA s. tăietură, (pop.) croi. (~ a unei haine.)

Intrare: croială
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croia
  • croiala
plural
  • croieli
  • croielile
genitiv-dativ singular
  • croieli
  • croielii
plural
  • croieli
  • croielilor
vocativ singular
plural

croială

etimologie:

  • Croi + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98