8 definiții pentru croi (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

croi2 sn [At: BARCIANU / Pl: ~uri / E: drr croială] 1 Croială (1). 2-3 (Reg) Croială (2, 4).

CRÓI1, croiuri, s. n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).

CRÓI1, croiuri, s. n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).

croĭ n., pl. urĭ (sîrb. bg. kroj, croĭală). Mold. Olt. Croĭală (se zice maĭ ales de cizmele făcute dintr’o singură bucată de pele: cĭobote dintr’un croĭ).

crol n., pl. urĭ și oale (pol. król, rut. korólĭ [gen. królĭa], d. vsl. kralĭ, rege. V. craĭ). Capu suveranuluĭ pe o monetă. (Neam. Rom. Pop. 7, 92). V. arol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CROI s. v. croială, tăietură.

croi s. v. CROIALĂ. TĂIETURĂ.

Intrare: croi (s.n.)
croi2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croi
  • croiul
  • croiu‑
plural
  • croiuri
  • croiurile
genitiv-dativ singular
  • croi
  • croiului
plural
  • croiuri
  • croiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

croi (s.n.)

etimologie: