2 intrări

13 definiții

CRIVÁC, crivace, s. n. 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață. 2. Troliu rudimentar de lemn, acționat manual, folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcațiuni de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcațiunii. – Et. nec.

CRIVÁC, crivacuri, s. n. 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață. 2. Troliu rudimentar de lemn, acționat manual, folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcații de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcației. – Et. nec.

Pl. și: crivace (vezi DEX'09 și alte surse) - LauraGellner

crivác (instalație) s. n., pl. criváce

crivác (tehn.) s. n., pl. criváce

CRIVÁC s. mariaș, (înv.) greșlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)

CRIVÁC s. (TEHN.) 1. chingă, cocârlă, (reg.) carboș, cârjă, coastă, cujbă, gânj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punți (pl.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)

CRIVÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

crivác (-ce), s. n.1. Bîtă, ciomag. – 2. Fiecare din parii care formează cadrul pietrei fixe a morii de grîu. – 3. Bîrnă care întărește scheletul unor luntre. – 4. Scripete, troliu. Bg., rut. krivak „lemn strîmb” (Cihac, II, 84). Cf. crivală, crivină.

crivac n. 1. vârtej de ridicat greutăți (la ocne); 2. lemn ce ține piatra zăcătoare a morii. [Rut. KRIVAK, bucata de lemn încovoiată].

crivác n., pl. e (bg. krivák, băț curb, d. kriv, curb. V. crivină). Coastă (lemn curb) la luntre (V. cocîrlă). Niște lemne care țin peatra [!] fixă a moriĭ. Vîrtej de rîdicat [!] greutățĭ la ocne. Pe la 1700, o monetă [!] egală cu măriașu (sîrb. krivak). – Și grivac (Dobr.) și scrivac (Cov.). V. cușaclîc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRIVÁC s. (TEHN.) 1. chingă, cocîrlă, (reg.) carbóș, cî́rjă, coástă, cújbă, gînj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punți (pi.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)

crivác s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.

CRIVÁC s. mariaș, (înv.) gréșlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)

Intrare: crivac (pl. -e)
crivac (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crivac crivacul
plural crivace crivacele
genitiv-dativ singular crivac crivacului
plural crivace crivacelor
vocativ singular
plural
Intrare: crivac (pl. -uri)
crivac (pl. -uri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crivac crivacul
plural crivacuri crivacurile
genitiv-dativ singular crivac crivacului
plural crivacuri crivacurilor
vocativ singular
plural