15 definiții pentru crivac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIVÁC, crivace, s. n. 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață. 2. Troliu rudimentar de lemn, acționat manual, folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcațiuni de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcațiunii. – Et. nec.

crivac2 s [At: BRĂESCU, M. 77 / Pl: ~ace și (pbl) ~aci / E: srb krivak] (Reg) Creițar.

crivac1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~ace / E: bg, ucr кривак] 1 (Ban) Cârjă. 2 (Ban) Ciomag. 3 (Reg) Fiecare din lemnele care fixează piatra zăcătoare a morii. 4 (Reg) Parte a luntrei. 5 (Reg) Lemnul scheletului transversal al luntrei. 6 (Reg) Chinga unei luntre. 7 (Reg) Coastele luntrei. 8 (Reg) Manivelă (la tocilă). 9 (Reg; pex) Bară cu mânere la capete, pentru scosul apei din puț. 10 (Reg) Scripete. 11 (Reg) Macara.

CRIVÁC, crivacuri, s. n. 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață. 2. Troliu rudimentar de lemn, acționat manual, folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcații de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcației. – Et. nec.

crivac n. 1. vârtej de ridicat greutăți (la ocne); 2. lemn ce ține piatra zăcătoare a morii. [Rut. KRIVAK, bucata de lemn încovoiată].

crivác n., pl. e (bg. krivák, băț curb, d. kriv, curb. V. crivină). Coastă (lemn curb) la luntre (V. cocîrlă). Niște lemne care țin peatra fixă a moriĭ. Vîrtej de rîdicat greutățĭ la ocne. Pe la 1700, o monetă egală cu măriașu (sîrb. krivak). – Și grivac (Dobr.) și scrivac (Cov.). V. cușaclîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crivác (instalație) s. n., pl. criváce

crivác (tehn.) s. n., pl. criváce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRIVÁC s. mariaș, (înv.) greșlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)

CRIVÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

CRIVÁC s. (TEHN.) 1. chingă, cocârlă, (reg.) carboș, cârjă, coastă, cujbă, gânj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punți (pl.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)

CRIVAC s. (TEHN.) 1. chingă, cocîrlă, (reg.) carboș, cîrjă, coastă, cujbă, gînj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punți (pi.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)

CRIVAC s. mariaș, (înv.) greșlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)

crivac s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crivác (-ce), s. n.1. Bîtă, ciomag. – 2. Fiecare din parii care formează cadrul pietrei fixe a morii de grîu. – 3. Bîrnă care întărește scheletul unor luntre. – 4. Scripete, troliu. Bg., rut. krivak „lemn strîmb” (Cihac, II, 84). Cf. crivală, crivină.

Intrare: crivac
crivac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crivac
  • crivacul
  • crivacu‑
plural
  • crivace
  • crivacele
genitiv-dativ singular
  • crivac
  • crivacului
plural
  • crivace
  • crivacelor
vocativ singular
plural
crivac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crivac
  • crivacul
  • crivacu‑
plural
  • crivacuri
  • crivacurile
genitiv-dativ singular
  • crivac
  • crivacului
plural
  • crivacuri
  • crivacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crivac

  • 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Troliu rudimentar de lemn, acționat manual, folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 3. Piesă din scheletul unei ambarcațiuni de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcațiunii.
    surse: DEX '09

etimologie: