11 definiții pentru criticism
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRITICISM s. n. 1. Denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filosofice, care considera analiza riguroasă a valorii și a limitelor capacității de cunoaștere drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filosofice. 2. Tendință exagerată de a critica. – Din fr. criticisme.
criticism sn [At: HASDEU, I. C. 68 / Pl: ~e / E: fr criticisme, ger Kritizismus] 1 (Înv) Analiză critică a lucrurilor sau a faptelor. 2 Tendință exagerată de a critica. 3 Atitudine critică față de societate, exprimată în opere științifice și literare. 4 (Flz) Sistem filozofic (al lui Kant) care pune în discuție capacitatea de cunoaștere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRITICISM s. n. 1. Denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice, care considera că orice filozofie și orice cunoaștere trebuie precedată de o „critică” a capacității de cunoaștere însăși. 2. Tendință exagerată de a critica. – Din fr. criticisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CRITICISM s.n. 1. Denumire dată de Kant filozofiei sale, considerînd „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. Doctrină care minimalizează capacitatea omului de a cunoaște lumea și care consideră drept izvor al cunoașterii numai experiența înțeleasă subiectiv. ♦ Critică fără discernămînt, exagerată sau chiar rău intenționată. [< fr. criticisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRITICISM s. n. 1. denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. tendință majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raționalității și individualității. 3. tendința de a critica cu orice preț, fără discernământ, de a exagera laturile negative ale lucrului criticat. (< fr. criticisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
criticism n. analiza critică a facultăților intelectuale; (după sistema lui Kant).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*criticízm n. (d. critic). Sistema filosofică a luĭ Kant care avea de scop să determine limitele inteligențeĭ omuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
criticism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
criticism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
criticism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
criticism.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
criticismsubstantiv neutru
- 1. Denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice, care considera analiza riguroasă a valorii și a limitelor capacității de cunoaștere drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. DEX '09 DN
- 2. Tendință exagerată de a critica. DEX '09 DEX '98 DN
- 3. Doctrină care minimalizează capacitatea omului de a cunoaște lumea și care consideră drept izvor al cunoașterii numai experiența înțeleasă subiectiv. DN
- 4. Tendință majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raționalității și individualității. MDN '00
etimologie:
- criticisme DEX '09 DEX '98 DN