CRITICISM s. n. 1. Denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filosofice, care considera analiza riguroasă a valorii și a limitelor capacității de cunoaștere drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filosofice. 2. Tendință exagerată de a critica. – Din fr. criticisme.

criticism sn [At: HASDEU, I. C. 68 / Pl: ~e / E: fr criticisme, ger Kritizismus] 1 (Înv) Analiză critică a lucrurilor sau a faptelor. 2 Tendință exagerată de a critica. 3 Atitudine critică față de societate, exprimată în opere științifice și literare. 4 (Flz) Sistem filozofic (al lui Kant) care pune în discuție capacitatea de cunoaștere.

* CRITICISM sbst. 🦉 Sistem filosofic al lui Kant care fixează limitele facultăților intelectuale: operele ~ului modern (DLVR.) [fr.].

CRITICISM s. n. 1. Denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice, care considera că orice filozofie și orice cunoaștere trebuie precedată de o „critică” a capacității de cunoaștere însăși. 2. Tendință exagerată de a critica. – Din fr. criticisme.

CRITICISM s.n. 1. Denumire dată de Kant filozofiei sale, considerînd „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. Doctrină care minimalizează capacitatea omului de a cunoaște lumea și care consideră drept izvor al cunoașterii numai experiența înțeleasă subiectiv. ♦ Critică fără discernămînt, exagerată sau chiar rău intenționată. [< fr. criticisme].

CRITICISM s. n. 1. denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. tendință majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raționalității și individualității. 3. tendința de a critica cu orice preț, fără discernământ, de a exagera laturile negative ale lucrului criticat. (< fr. criticisme)

criticism n. analiza critică a facultăților intelectuale; (după sistema lui Kant).

*criticízm n. (d. critic). Sistema filosofică a luĭ Kant care avea de scop să determine limitele inteligențeĭ omuluĭ.

criticism s. n.

criticism s. n.

criticism s. n.

criticism.