CRITICISM s.n. 1. Denumire dată de Kant filozofiei sale, considerînd „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. Doctrină care minimalizează capacitatea omului de a cunoaște lumea și care consideră drept izvor al cunoașterii numai experiența înțeleasă subiectiv. ♦ Critică fără discernămînt, exagerată sau chiar rău intenționată. [< fr. criticisme].