cristalit sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: ger Kristallite] Microcristal de dimensiuni mici din alcătuirea unui corp policristalin.

CRISTALIT s.n. Monocristal de dimensiuni mici care intră în structura unui corp policristalin. [< germ. Kristallite].

CRISTALIT s. n. cristal mic incomplet format, care intră în structura unui corp policristalin. (< fr. cristallite)

cristalin, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 316 / Pl: ~i, ~e și (sn) ~uri / E: fr cristallin] 1 a (D. roci) Din cristal (1). 2-4 a Ca cristalul (1-3). 5 a Specific cristalului (1). 6 a Referitor la cristal (1). 7 a Care aparține cristalului (1). 8 a Care provine de la cristal (1). 9 sn (Atm) Partea lenticulară a ochiului care se află îndărătul irisului și aduce pe retină imaginea obiectelor Si: (înv) cristal (6). 10 sn Ansamblu sau formație de șisturi cristaline (1) dintr-o regiune. 11 a (D. podișuri, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline (1).

criștalit, ~ă a vz cristalin

CRISTALIN², -Ă, cristalini,-e, adj. Curat, limpede, transparent (sau, fig., sonor) ca cristalul. În liniștea care acoperă munții, izvorul Oltului își face cîntecul auzit. E un cîntec subțire, un murmur cristalin. BOGZA, C. O. 75. Pe-afîntînei apă lină, Cristalină, Se pleca, se oglindea. ALECSANDRI, P. II 60. ◊ (Adverbial) Noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49.

CRISTALIN, -Ă adj. Curat, transparent, limpede (ca cristalul). [< fr. cristallin].

CRISTALIN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin)

CRISTALIN¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care este transparent, curat sau limpede ca cristalul. 2) (despre sunete, voce) Care este cu sonoritate plăcută. /<fr. cristallin

cristalin a. străvăzător, limpede, ca cristalul: apă cristalină. ║ n. partea lenticulară și transparentă a ochiului.

*cristalin, -ă adj. (fr. cristallin, d. lat. crystállinus, vgr. krystállinos; it. cristallino). De cristal: corp cristalin. Limpede ca cristalu: ape cristaline. Relativ la cristalinu ochĭulu. Anat. S. n., pl. e și urĭ. Parte lenticulară a ochĭuluĭ care aduce pe retină imaginea obĭectelor.

cristalit s. n., pl. cristalite

cristalit s. n., pl. cristalite

cristalit s. n., pl. cristalite

cristalin¹ adj. m., pl. cristalini; f. cristalină, pl. cristaline

cristalin¹ adj. m., pl. cristalini; f. cristalină, pl. cristaline

cristalin adj. m., pl. cristalini; f. sg. cristalină, pl. cristaline

CRISTALIT s. (CHIM.) grăunte cristalin.

CRISTALIN adj. v. clar, limpede, nealterat, pur.

CRISTALIN adj. v. limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Crișule, apă ~.)

cristalin adj. v. CLAR. LIMPEDE. NEALTERAT. PUR.

CRISTALIN adj. clar, curat, limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Crișule, apă ~.)