2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÍNTĂ, crinte, s. f. Vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul din caș. – Cf. bg. krinica.

CRÍNTĂ, crinte, s. f. Vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul din caș. – Cf. bg. krinica.

crintă sf [At: LB / V: crấn~ / Pl: ~te și -nți / E: vsl кринца cf bg киница „vas”, srb krinika „tigaie”] 1 (Pop) Vas în care ciobanii storc zerul din caș. 2 (Reg; pan) Masă lungă și scundă, cu patru picioare, făcută dintr-o bucată de lemn cu ramă pe laturi, pe care se toacă carnea (când se taie porcii). 3 (Reg) Vas mare din doage sau dintr-un trunchi de copac scobit în care se pun rufele la spălat Si: pârlău. 4 (Trs) Lemn cioplit în patru fețe așezat în marginea podului din fața morii.

CRÍNTĂ, crinte, s. f. Vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii cînd storc zerul din caș.

crintă f. vas de lemn cu botul găurit, de străcurat, zerul din laptele închiegat. [Ung. KERENTA].

críntă f., pl. e (rus. krinka, krynka, borcan, chiup învălit în împletitură de mesteacăn, d. vsl. krina, baniță; ung. kerenta, strachină de lemn). Vasu în care se face cașu (o masă cu marginile ridicate și o deschidere pe unde să se scurgă zeru). Hîrzob de peștĭ. Trans. Balie. – În Mold. și crîntă, hîrzob. V. procrintă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

críntă s. f., g.-d. art. críntei; pl. crínte

críntă s. f., g.-d. art. críntei; pl. crínte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

críntă (crínte), s. f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. Sl. krinica, dim. de la krina „vas” (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crință, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s. f. (coș). Cf. rut. krinka „sticluță”, mag. kerenta „blid”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

críntă, crínte, s.f. (reg.) 1. vas de care se servesc ciobanii la stoarcerea zerului din caș. 2. masă lungă și scundă pe care se taie carnea porcului. 3. vas mare în care se spală rufele. 4. lemn cioplit, la moară.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRINTĂ subst. (unealtă de păstor). 1. Crintea, fam. 2. Crinteș, T. (17 A I 168).

Intrare: crintă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crintă
  • crinta
plural
  • crinte
  • crintele
genitiv-dativ singular
  • crinte
  • crintei
plural
  • crinte
  • crintelor
vocativ singular
plural
Intrare: Crintă
Crintă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Crintă

crintă

  • 1. Vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul din caș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: