crintă sf [At: LB / V: crân~ / Pl: ~te și -nți / E: vsl кринца cf bg киница „vas”, srb krinika „tigaie”] 1 (Pop) Vas în care ciobanii storc zerul din caș. 2 (Reg; pan) Masă lungă și scundă, cu patru picioare, făcută dintr-o bucată de lemn cu ramă pe laturi, pe care se toacă carnea (când se taie porcii). 3 (Reg) Vas mare din doage sau dintr-un trunchi de copac scobit în care se pun rufele la spălat Si: pârlău. 4 (Trs) Lemn cioplit în patru fețe așezat în marginea podului din fața morii.

CRINTĂ subst. (unealtă de păstor). 1. Crintea, fam. 2. Crinteș, T. (17 A I 168).