6 intrări

Articole pe această temă:

43 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu florile galbene-deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; (și la sg.) animal din această clasă; crinoide. – Din sl. krinŭ.

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; crinoide; (și la sg.) animal din această clasă. – Din sl. krinŭ.

CRIN, crini, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori mari de o albeață strălucitoare și cu miros puternic (Lilium candidum); floarea acestei plante. Se pleacă amețită între florile umede, aspiră parfumul otrăvit al crinilor care atîrnă plecați într-o parte, ca- niște măiestre cupe de argint. SADOVEANU, O. III 176. În straturi florile-s trudite; un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, Î. G. 21. Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4. Privește pe cîmpie aceste mii de flori, Acești crini nalți și mîndri, aceste viorele. NEGRUZZI, S. II 278.

crin-de-máre (animal) s. m., pl. crini-de-máre

!crin-de-pădúre (plantă) s. m., pl. crini-de-pădúre

!crin-de-toámnă (plantă) s. m., pl. crini-de-toámnă

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

crin de pădúre s. m. + prep. + s. f.

crin-de-máre (zool.) s. m., pl. crini-de-máre

CRIN s. 1. (BOT.; Lilium candidum) (Transilv.) lilie, liliom. 2. (BOT.) crin de pădure (Lilium martagon) = (reg.) aișor, fiere, ai-de-pădure, crin pestriț, lilie roșie; crin-galben (Hemerocallis flava) = (reg.) stânjen, crinul-fânului, dreț-galben. 3. (ZOOL.) crin-de-mare = crinoid. (~ denumește un grup de echinoderme.)

CRIN s. v. iris, stânjen, stânjenel.

CRIN PESTRÍȚ s. v. crin de pădure.

CRIN-DE-BÁLTĂ s. v. roșățea.

CRIN-GÁLBEN s. v. iris, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.

CRINUL-FÂNULUI s. v. crin-galben.

crin (-ni), s. m.1. Crin (Lilium candidum). – 2. Nume mai puțin comun al mai multor plante, mai mult sau mai puțin asemănătoare cu crinul; lămîiță (Philadelphus coronarius); larice (Larix sibirica); obligeană (Iris germanica). Gr. ϰρίνον (Murnu 16; Meyer 206), în parte prin intermediul sl. krinŭ (DAR), cf. bg., sb. krin, alb. krinë (Vasmer, Gr., 84).

Intrare: crin (subst.)
crin (subst.) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin crinul
plural crini crinii
genitiv-dativ singular crin crinului
plural crini crinilor
vocativ singular
plural
Intrare: crini
crini
Intrare: crin-de-mare
crin-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-de-mare crinul-de-mare
plural crini-de-mare crinii-de-mare
genitiv-dativ singular crin-de-mare crinului-de-mare
plural crini-de-mare crinilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: crin-de-pădure
crin-de-pădure substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-de-pădure crinul-de-pădure
plural crini-de-pădure crinii-de-pădure
genitiv-dativ singular crin-de-pădure crinului-de-pădure
plural crini-de-pădure crinilor-de-pădure
vocativ singular
plural
Intrare: crin-de-toamnă
crin-de-toamnă substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-de-toamnă crinul-de-toamnă
plural crini-de-toamnă crinii-de-toamnă
genitiv-dativ singular crin-de-toamnă crinului-de-toamnă
plural crini-de-toamnă crinilor-de-toamnă
vocativ singular
plural
Intrare: crin-galben
crin-galben substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-galben crinul-galben
plural crini-galbeni crinii-galbeni
genitiv-dativ singular crin-galben crinului-galben
plural crini-galbeni crinilor-galbeni
vocativ singular
plural