6 intrări

Articole pe această temă:

44 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

crin sm și, rar, sn [At: DOSOFTEI, V. S. 140/1 / V: (reg) clin sm / Pl: și (rar, sn) -uri / E: vsl кpинoy, bg кpинy, srb krinu cf crâm] (Bot) 1 sm (Șîc) ~ alb (sau de grădină) Plantă erbacee ornamentală, din familia liliaceelor, cu flori, în formă de pâlnie, care cresc în vârful unui lujer, cu petale mari, albe și strălucitoare și cu miros plăcut și puternic Și: (reg) lilie, lilie-albă, liliom, liliom alb, liliu, paparoase, stănjenei albi (Lilium candidam). 2 sm (Șîc) ~ de pădure (sau pestriț, sălbatic) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori roz-violet, cu pete purpuriu închis și plecate în jos Și: (reg) aior, aișor, aișor-galben, alior, ain-de-pădure, cerluia turcească, fiere, leurdă, lilie, răsfug, usturoi, usturoiță (Lilium Martagon). 3 sm (Îc) ~-albastru Plantă erbacee din familia liliaceelor (Agapanthus umbellatus). 4 sm (Îc) ~-de-baltă Plantă erbacee din familia butomaceelor Și: (reg) fânul câinelui, garoafă de baltă, ghiocel, micșunea de baltă, micșuneaua apei, papură (de) rogojină, păpurică, pipirig înflorit, roșățea, țipirig cu flori (Butomus umbellatus). 5 sm (Șîc) ~-de-apă (sau ~-de-august, ~-de-sacsin, ~-francez, ~ul-fânului-alb, ~-grecesc) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta plantaginea). 6 sm (Îc) ~-de-toamnă (sau ~ul-fânului-albastru) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta ventricosa) Și: (reg) cală. 7 sm (Îc) ~-galben (sau ~de-toamnă, ~i-broștești, ~ul-fânului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Și: (reg) dreț-galben, stânjeni, stânjeni galbeni (Hemerocallis lilio-asphalelus). 8 sm (Șîc) ~-galben (sau ~de-toamnă, roșu, -ul-broaștei, ~ul-fânului, -ul-focuîui) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: frunză lată, găitane, galbene, lalele, lilion, lilion galben, păpurică galbenă, păpușoraș, stânjen roșu, stănjenei, stănjenei galben, șuvar sălbatic, tulipan galben, tulipani (Hemerocallis fiilva). 9 sm (Îc) ~-roșu Plantă erbacee din familia amarililacee (Amaryllis belladona). 10 sm (Șîc) ~-galben (sau ~-de-toamnă, ~-roșu, ~ul-fânului, ~ul-focuiui) Plantă erbacee din familia liliaceelor Și: (reg) casiță, căciță galbenă, cosiță galbenă, frunză lată, găitane galbene, lalele, liliom, liliom galben, păpurică galbenă, păpușoiaș, solele, stânjen roșu, stânjeni, stănjenei, stănjenei galbeni, șuvar sălbatic, tulipani, tulipan galben (Hemerocallis fulva). 11 sm (Reg; șîc) ~-albastru Stânjenei (Iris florentina). 12 sm (Reg; șîc) ~-albastru, ~-vânăt Stânjenei (Iris germanica). 13 sm (Reg; șîc) ~-galben Săbioară (Iris germanica). 14 sm (Reg; îc) ~-de-apă, ~-galben Stânjeni (Iris helophila). 15 sm(Reg; îc) ~-galben (sau ~de-apă) Stânjeni (Iris pseudacorus). 16 sm (Reg; îae) Rățișoare (Iris humila). 17 sm (Reg; șîc) ~-de-munte Larice (Larix decidă). 18 sm (Reg) Coroana împăratului (Fritallaria imperialis). 19 sm (Reg; îc) ~-de-apă Obligean (Acarus calanues). 20 sm (Reg; îc) ~-de-apă (sau ~-vânăt) Săbiuță (Gladialus unbricatus). 21 sm (Reg; îc) ~-de-mare Nufăr alb (Nymphara alba). 22 sm (Reg; îc) ~-mărmurit Lalea pestriță (Fritillaria nieutalis). 23 sm (Reg; îc) ~-roșu Gladiolă. 24 sm (Reg; lpl; șîc) ~i-galbeni Crăițe (Tagetes erecta). 25 sm (Reg; lpl; îae) Crăițe (Tagetespatula). 26 sm (Reg; îc) ~ul mâței Brândușă-de-toamnă (Calchicucu autumnale). 21 sm (Reg; îc) ~ul-nevestei Cârciumărese (Ziunia elegans). 28 sn (Îc; lpl) ~i-de-mare Crinoide (1). 29 sn (Lsg; îae) Crinoid (2).

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu florile galbene-deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; (și la sg.) animal din această clasă; crinoide. – Din sl. krinŭ.

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; crinoide; (și la sg.) animal din această clasă. – Din sl. krinŭ.

CRIN, crini, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori mari de o albeață strălucitoare și cu miros puternic (Lilium candidum); floarea acestei plante. Se pleacă amețită între florile umede, aspiră parfumul otrăvit al crinilor care atîrnă plecați într-o parte, ca- niște măiestre cupe de argint. SADOVEANU, O. III 176. În straturi florile-s trudite; un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, Î. G. 21. Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4. Privește pe cîmpie aceste mii de flori, Acești crini nalți și mîndri, aceste viorele. NEGRUZZI, S. II 278.

crin-de-máre (animal) s. m., pl. crini-de-máre

!crin-de-pădúre (plantă) s. m., pl. crini-de-pădúre

!crin-de-toámnă (plantă) s. m., pl. crini-de-toámnă

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

crin de pădúre s. m. + prep. + s. f.

crin-de-máre (zool.) s. m., pl. crini-de-máre

CRIN s. 1. (BOT.; Lilium candidum) (Transilv.) lilie, liliom. 2. (BOT.) crin de pădure (Lilium martagon) = (reg.) aișor, fiere, ai-de-pădure, crin pestriț, lilie roșie; crin-galben (Hemerocallis flava) = (reg.) stânjen, crinul-fânului, dreț-galben. 3. (ZOOL.) crin-de-mare = crinoid. (~ denumește un grup de echinoderme.)

CRIN s. v. iris, stânjen, stânjenel.

CRIN PESTRÍȚ s. v. crin de pădure.

CRIN-DE-BÁLTĂ s. v. roșățea.

CRIN-GÁLBEN s. v. iris, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.

CRINUL-FÂNULUI s. v. crin-galben.

Intrare: crin (subst.)
crin (subst.) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin crinul
plural crini crinii
genitiv-dativ singular crin crinului
plural crini crinilor
vocativ singular
plural
Intrare: crini
crini
Intrare: crin-de-mare
crin-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-de-mare crinul-de-mare
plural crini-de-mare crinii-de-mare
genitiv-dativ singular crin-de-mare crinului-de-mare
plural crini-de-mare crinilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: crin-de-pădure
crin-de-pădure substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-de-pădure crinul-de-pădure
plural crini-de-pădure crinii-de-pădure
genitiv-dativ singular crin-de-pădure crinului-de-pădure
plural crini-de-pădure crinilor-de-pădure
vocativ singular
plural
Intrare: crin-de-toamnă
crin-de-toamnă substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-de-toamnă crinul-de-toamnă
plural crini-de-toamnă crinii-de-toamnă
genitiv-dativ singular crin-de-toamnă crinului-de-toamnă
plural crini-de-toamnă crinilor-de-toamnă
vocativ singular
plural
Intrare: crin-galben
crin-galben substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-galben crinul-galben
plural crini-galbeni crinii-galbeni
genitiv-dativ singular crin-galben crinului-galben
plural crini-galbeni crinilor-galbeni
vocativ singular
plural