28 de definiții pentru crin (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu florile galbene-deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; (și la sg.) animal din această clasă; crinoide. – Din sl. krinŭ.

crin sm și, rar, sn [At: DOSOFTEI, V. S. 140/1 / V: (reg) clin sm / Pl: ~i și (rar, sn) ~uri / E: vsl криноу, bg крину, srb krinu cf crâm] (Bot) 1 sm (Șîc) ~ alb (sau de grădină) Plantă erbacee ornamentală, din familia liliaceelor, cu flori, în formă de pâlnie, care cresc în vârful unui lujer, cu petale mari, albe și strălucitoare și cu miros plăcut și puternic Si: (reg) lilie, lilie-albă, liliom, liliom alb, liliu, paparoase, stânjenei albi (Lilium candidam). 2 sm (Șîc) ~ de pădure (sau pestriț, sălbatic) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori roz-violet, cu pete purpuriu închis și plecate în jos Si: (reg) aior, aișor, aișor-galben, alior, ain-de-pădure, cerluia turcească, fiere, leurdă, lilie, răsfug, usturoi, usturoiță (Lilium Martagon). 3 sm (Îc) ~-albastru Plantă erbacee din familia liliaceelor (Agapanthus umbellatus). 4 sm (Îc) ~-de-baltă Plantă erbacee din familia butomaceelor Si: (reg) fânul câinelui, garoafă de baltă, ghiocel, micșunea de baltă, micșuneaua apei, papură (de) rogojină, păpurică, pipirig înflorit, roșățea, țipirig cu flori (Butomus umbellatus). 5 sm (Șîc) ~-de-apă (sau ~-de-august, ~-de-sacsin, ~-francez, ~ul-fânului-alb, ~-grecesc) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta plantaginea). 6 sm (Îc) ~-de-toamnă (sau ~ul-fânului-albastru) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta ventricosa) Si: (reg) cală. 7 sm (Îc) ~-galben (sau ~de-toamnă, ~i-broștești, ~ul-fânului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: (reg) dreț-galben, stânjeni, stânjeni galbeni (Hemerocallis lilio-asphalelus). 8 sm (Șîc) ~-galben (sau ~de-toamnă, roșu, ~ul-broaștei, ~ul-fânului, ~ul-focului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: frunză lată, găitane, galbene, lalele, lilion, lilion galben, păpurică galbenă, păpușoraș, stânjen roșu, stânjenel, stânjenel galben, șuvar sălbatic, tulipan galben, tulipani (Hemerocallis fulva). 9 sm (Îc) ~-roșu Plantă erbacee din familia amarililacee (Amaryllis belladona). 10 sm (Șîc) ~-galben (sau ~-de-toamnă, ~-roșu, ~ul-fânului, ~ul-focului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: (reg) casiță, căciță galbenă, cosiță galbenă, frunză lată, găitane galbene, lalele, liliom, liliom galben, păpurică galbenă, păpușoiaș, solele, stânjen roșu, stânjeni, stânjenel, stânjenei galbeni, șuvar sălbatic, tulipani, tulipan galben (Hemerocallis fulva). 11 sm (Reg; șîc) ~-albastru Stânjenei (Iris florentina). 12 sm (Reg; șîc) ~-albastru, ~-vânăt Stânjenei (Iris germanica). 13 sm (Reg; șîc) ~-galben Săbioară (Iris germanica). 14 sm (Reg; îc) ~-de-apă, ~-galben Stânjeni (Iris helophila). 15 sm (Reg; îc) ~-galben (sau ~de-apă) Stânjeni (Iris pseudacorus). 16 sm (Reg; îae) Rățișoare (Iris humila). 17 sm (Reg; șîc) ~-de-munte Larice (Larix decida). 18 sm (Reg) Coroana împăratului (Fritallaria imperialis). 19 sm (Reg; îc) ~-de-apă Obligean (Acarus calanues). 20 sm (Reg; îc) ~-de-apă (sau ~-vânăt) Săbiuță (Gladialus unbricatus). 21 sm (Reg; îc) ~-de-mare Nufăr alb (Nymphara alba). 22 sm (Reg; îc) ~-mărmurit Lalea pestriță (Fritillaria nieutalis). 23 sm (Reg; îc) ~-roșu Gladiolă. 24 sm (Reg; lpl; șîc) ~i-galbeni Crăițe (Tagetes erecta). 25 sm (Reg; lpl; îae) Crăițe (Tagetes patula). 26 sm (Reg; îc) ~ul mâței Brândușă-de-toamnă (Calchicucu autumnale). 27 sm (Reg; îc) ~ul-nevestei Cârciumărese (Ziunia elegans). 28 sn (Îc; lpl) ~i-de-mare Crinoide (1). 29 sn (Lsg; îae) Crinoid (2).

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; crinoide; (și la sg.) animal din această clasă. – Din sl. krinŭ.

CRIN, crini, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori mari de o albeață strălucitoare și cu miros puternic (Lilium candidum); floarea acestei plante. Se pleacă amețită între florile umede, aspiră parfumul otrăvit al crinilor care atîrnă plecați într-o parte, ca- niște măiestre cupe de argint. SADOVEANU, O. III 176. În straturi florile-s trudite; un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, Î. G. 21. Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4. Privește pe cîmpie aceste mii de flori, Acești crini nalți și mîndri, aceste viorele. NEGRUZZI, S. II 278.

CRIN ~i m. 1) Plantă erbacee perenă, cu tulpina erectă, cu flori albe, strălucitoare, în formă de pâlnie, cu miros puternic. 2): ~-de-mare animal marin în formă de floare, care trăiește fixat în zonele abisale. /<sl. krinu

crin m. 1. plantă bulboasă cu flori mari albe și plăcut mirositoare (Lilium); 2. nume a diferite plante din familia liliaceelor sau analoge: crin-de-baltă (Butomus), crin-galben (Hemerocallis), crin vânăt (Gladiolus); 3. floarea crinului de o albeață strălucitoare. [Gr. bizantin KRÌNON].

crin m. (ngr. și vgr. krínon, vsl. krinŭ, sîrb. bg. rus. krin). O plantă erbacee bulboasă, tipu familiiĭ liliaceelor (lilium cándidum). Are niște florĭ marĭ albe cu șase (în realitate treĭ) petale cărnoase și c’un miros puternic foarte plăcut. Crin de baltă, roșățea. Crin roșu, zambac, aișor (lilium bulbiferum). Crin de pădure, cu florĭ purpuriĭ (lilium martagon). Alb ca crinu, foarte alb. – Sînt și alte speciĭ de crin: crin galben (hemerocallis), crin de toamnă (hosta), originar din Japonia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRIN s. 1. (BOT.; Lilium candidum) (Transilv.) lilie, liliom. 2. (BOT.) crin de pădure (Lilium martagon) = (reg.) aișor, fiere, ai-de-pădure, crin pestriț, lilie roșie; crin-galben (Hemerocallis flava) = (reg.) stânjen, crinul-fânului, dreț-galben. 3. (ZOOL.) crin-de-mare = crinoid. (~ denumește un grup de echinoderme.)

CRIN s. v. iris, stânjen, stânjenel.

CRIN s. 1. (BOT.; Lilium candidum) (Transilv.) lilie, liliom. 2. (BOT.) crin de pădure (Lilium martagon) = (reg.) aișor, fiere, ai-de-pădure, crin pestriț, lilie roșie; crin-galben (Hemerocallis flava) = (reg.) stînjen, crinul-fînului, dreț-galben. 3. (ZOOL.) crin-de-mare = crinoid. (~ denumește un grup de echinoderme.)

crin s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL.

CRIN PESTRÍȚ s. v. crin de pădure.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crin (-ni), s. m.1. Crin (Lilium candidum). – 2. Nume mai puțin comun al mai multor plante, mai mult sau mai puțin asemănătoare cu crinul; lămîiță (Philadelphus coronarius); larice (Larix sibirica); obligeană (Iris germanica). Gr. ϰρίνον (Murnu 16; Meyer 206), în parte prin intermediul sl. krinŭ (DAR), cf. bg., sb. krin, alb. krinë (Vasmer, Gr., 84).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AGAPANTHUS L. CRIN ALBASTRU, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa de S, cca 10 specii, erbacee, vivace, înalte de 0,30- 1,50 m. Rădăcini tuberoase (grase, cărnoase). Frunze întregi, liniare, persistente sau caduce, în rozete dense. Flori pe tipul 6, tubulare, bleu-purpur sau albe, deasupra frunzelor, în umbele terminale, pe tije viguroase. Fruct, capsulă.

CHLOROPHYTUM Ker-Gawl., CLOROFITUM, CRIN VERDE, VOALUL MIRESEI, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia, Africa și America tropicală, peste 50 specii, vivace, cu rizomi scurți, cărnoși și rădăcini îngroșate în formă de tuberculi. Frunze liniare, ascuțite, radiculare, caniculate, cu dungi longitudinale, albe-gălbui, lucioase, recurbate de la jumătate, lungi de cca 50 cm și late de 5 cm. Tulpinile florale, pendente, poartă rozete de frunze cu rădăcini aeriene care se pot separa în vederea înmulțirii.

CLIVIA Lindl., CRIN ROȘU, CLIVIA, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din Africa de S, 3 specii, erbacee, cu bulb aparent și rădăcini voluminoase. Frunze persistente de culoare verde-închis, dispuse în evantai, lungi de 50-60 cm, late de 4-5 cm, liniare, strălucitoare. Înfloresc în mart-apr. Din centrul foiajului plantelor adulte se dezvoltă 1, 2 sau mai multe tije florale rigide, 40 cm înălțime, purtînd în vîrf un buchet de 15 la 20 flori mari, oranj, dispuse în umbelă.

CORDYLINE Comm., CORDILINE, PALMIER, CRIN AUSTRALIAN, fam. Liliaceae. Gen originar din India și Australia, cca 25 specii, arbuști și semiarbuști. Frunze lanceolate, în tonuri de verde și roșu, alb și galben, unicolore sau dungate, sesile sau pețiolate. Flori mici, solitare, grupate în panicule terminale. Fruct sferic, baciform. Rizomi puternici de pe care pornesc drajoni groși. Rădăcini de culoare albă.

CRINUM L., CRIN, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din zonele tropicale și subtropicale, cca 100 specii, plante de seră rece, cu bulbi mari, tunicați, tulpină erbacee și frunze verzi, liniare. Flori roz sau albe, parfumate, dispuse în umbelă.

HEMEROCALLIS L., CRIN GALBEN, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa și Asie. Centrală, cca 16-20 specii erbacee, vivace, cu numeroși rizomi cărnoși, noduroși. Tulpini fistuloase, înalte de peste 1 m. Frunze întregi – cu nervuri paralele, înguste, liniare – dispuse în tufe, de un verde-luminos, curbate în exterior, nepungite. Flori galbene sau portocalii, dispuse în ciorchine umbeliform, la vîrful tulpinii (Pl. 39, fig. 226).

HIPPEASTRUM Herb., CRIN DE IARNĂ, AMARILIS, fam. Amaryllidaceae. Gen cunoscut mai mult sub numele de Amarillys L., este originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Americii, cca 70 specii erbacee, bulboase. Tulpină florală fistuloasă, cilindrică; poartă flori mari, pedunculate, cîte 2 sau mai multe dispuse în umbelă, rar solitare, asemănătoare cu cele de crin. Colorate diferit, roz, roșu, alb, oranj, și chiar verde, fără coronulă, perigon infundibuliform sau campanulat, cu cilindrul foarte scurt sau puțin prelungit, cu lacinii inegale, îngustate la bază, uneori depărtate pînă la bază, spre vîrf erect-îndepărtate. Stamine intercalate neregulat la baza cilindrului, curbate sau erecte, deseori mai scurte decît perigonul, antere așezate cu spatele pe filament, stil cu stigmate liniare sau foarte scurte. Capsulă globuloasă sau ovată, cu semințe negre, plate. Frunze liniare, cărnoase, verzi-închis, lucioase (Pl. 39, fig. 229).

LILIUM L., CRIN, fam. Liliaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice (China, Japonia, U.R.S.S.), pînă la 110 specii, erbacee, vivace, cu bulb fără tunică alcătuit din solzi cărnoși așezați imbricat. Unele specii formează rădăcini adventive la baza tulpinii, iar altora le apar, la subsuoara frunzelor, bulbi aerieni, prin care plantele se înmulțesc. înfloresc primăvara-toamna. Flori (perigon petaloid, de obicei 6 petale, unite sau libere, cu vîrfuri recurbate, la unele specii punctate sau liniate, 6 stamine, anteră liniară sau oblong-liniară, 1 stil) cu o gamă variată de culori și forme, parfumate, în ciorchini mari, în vîrful tulpinii. Tulpină foliată dreaptă, terminată într-o inflorescență multifloră. Frunze drepte, întregi, mai mult sau mai puțin late, deseori ovate, ascuțite, cu nervuri paralele. Fruct, capsulă oblongă (Pl. 46, fig. 268, 269, 270).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i mirosi crinul (unei femei) expr. (er.d. bărbați) a practica cuniliția.

a-i stropi crinul (unei femei) expr. (er.d. bărbați) a ejacula, a juisa pe părul pubian al partenerei de sex.

Intrare: crin (subst.)
crin1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crin
  • crinul
  • crinu‑
plural
  • crini
  • crinii
genitiv-dativ singular
  • crin
  • crinului
plural
  • crini
  • crinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crin Lilium

  • 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum).
    exemple
    • Se pleacă amețită între florile umede, aspiră parfumul otrăvit al crinilor care atîrnă plecați într-o parte, ca niște măiestre cupe de argint. SADOVEANU, O. III 176.
      surse: DLRLC
    • În straturi florile-s trudite; un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, Î. G. 21.
      surse: DLRLC
    • Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4.
      surse: DLRLC
    • Privește pe cîmpie aceste mii de flori, Acești crini nalți și mîndri, aceste viorele. NEGRUZZI, S. II 278.
      surse: DLRLC

etimologie: