criminologie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr criminologie] Știință a criminalității (1-3), a cauzelor ei și a găsirii metodelor de prevenire și de combatere a ei.

CRIMINOLOGIE s. f. Ramură a științei care studiază pe criminal și criminalitatea ca fenomen social.

CRIMINOLOGIE s.f. Ramură a dreptului care studiază cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea ei. [Gen. -iei. / < fr. criminologie, cf. lat. crimen – crimă, gr. logos – știință].

CRIMINOLOGIE s. f. știință care studiază starea, dinamica și cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea și combaterea ei. (< fr. criminologie)

CRIMINOLOGIE f. Ramură a dreptului care studiază criminalitatea și metodele de combatere a ei. /<fr. criminologie

criminologic, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~gici, ~gice / E: fr criminologique] 1 Specific criminologiei. 2 Care se referă la criminologie. 3 Care provine din criminologie. 4 Care aparține criminologiei.

criminologie s. f., art. criminologia, g.-d. criminologii, art. criminologiei

criminologie s. f., art. criminologia, g.-d. criminologii, art. criminologiei

criminologie s. f., art. criminologia, g.-d. criminologii, art. criminologiei

CRIMINO- „ucidere, omor”. ◊ L. crimen, inis „acuzare, crimă” > fr. crimino-, it. id., engl. id. > rom. crimino-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care generează o crimă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în criminologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a dreptului care studiază cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea acesteia.