CRIMINO- „ucidere, omor”. ◊ L. crimen, inis „acuzare, crimă” > fr. crimino-, it. id., engl. id. > rom. crimino-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care generează o crimă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în criminologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a dreptului care studiază cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea acesteia.