3 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj. 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la o crimă. Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40. ♦ (Cu sens atenuat) Rău, dăunător. ◊ (Adverbial) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187. 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă, nelegiuit.

CRIMINÁL3, -Ă, criminali, -e, s. m. și f. Persoană care comite crime. Criminalul și-a mărturisit vina.Criminal de război = persoană care în timpul războiului s-a făcut vinovată de jefuirea și asasinarea populației civile și a prizonierilor sau care poartă răspunderea acestor crime.

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Învechit) Judecătorie, tribunal care judeca crimele; p. e.x t. pușcărie, închisoare. Tot am să-i zbor crierii, și de-oi merge-n criminal atîta pagubă să am. CONTEMPORANUL, VI 113.

criminál2 (tribunal, închisoare) (înv.) s. n., pl. crimináluri

criminál1 adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; adj. f., s. f. criminálă, pl. criminále

criminál adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; f. sg. criminálă, pl. criminále

criminál (tribunal, închisoare) s. n., pl. crimináluri

CRIMINÁL s., adj. 1. s., adj. asasin, bandit, omorâtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ul a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

CRIMINÁL, -Ă adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal].

CRIMINÁL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis)

CRIMINÁL2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă. /<fr. criminal, lat. criminalis

CRIMINÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de crimă; propriu crimei. /<fr. criminal, lat. criminalis

criminal a. 1. care a comis o crimă; 2. privitor, la crime: codice criminal; 3. condamnabil, nepermis: faptă criminală. ║ n. tribunal criminal: am să te duc în criminal AL.

1) criminál n., pl. urĭ și e (germ. kriminal-gefängniss, închisoare de criminalĭ). Gros, penitenciar. – Vulg. cremenar (infl. de cremene).

2) criminál, -ă adj. (lat. criminalis; fr. -nel). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă: procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. În mod criminal. V. scelerat și ucigaș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRIMINÁL s., adj. 1. s., adj. asasin, omorîtor, ucigaș, (livr.) homicíd, (rar) omucigáș, ucigătór, (înv.) criminalíst, omucíd, răzbóinic, șugubắț. (~ a fost prins.) 2. adj. nelegiuít, (înv.) criminalicésc. (Faptă ~.)

Intrare: criminal (tribunal, închisoare)
criminal (tribunal, închisoare) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular criminal criminalul
plural criminaluri criminalurile
genitiv-dativ singular criminal criminalului
plural criminaluri criminalurilor
vocativ singular
plural
Intrare: criminal (persoană) (adj.)
criminal (persoană) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular criminal criminalul crimina criminala
plural criminali criminalii criminale criminalele
genitiv-dativ singular criminal criminalului criminale criminalei
plural criminali criminalilor criminale criminalelor
vocativ singular
plural
Intrare: criminal (persoană) (s.m.)
criminal (persoană) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular criminal criminalul
plural criminali criminalii
genitiv-dativ singular criminal criminalului
plural criminali criminalilor
vocativ singular
plural