3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

criminal2, ~ă [At: CARAGEA, L. 89/6 / V: (îvp) cremen~, (reg) creamănar, cremenar, creminar, ~ar, (înv) ~ariu, creminariu, cremenariu, cremănariu, / Pl: ~re, (înv) ~nări, ~nar(i)uri / Pl: ~i, ~e și sn ~uri / E: fr criminel, lat criminalis] 1-6 smf, a (Om) vinovat de crimă (1-3) Si: criminalic (1-3), (înv) criminalist2. 7-9 a Care constituie o crimă (1-3). 10-12 a De crimă (1-3). 13-15 a Privitor la judecarea crimelor (1-3). 16 sm (Îs) ~ de război Persoană care a comis crime (4) de război. 17 a (Îs) Poliția ~ă Departament al poliției care anchetează crime (2).

criminal1 sn [At: PRAVILA (1814), 8 / V: (reg) creamănar, cremen~, cremenar, creminar, ~mănar, ~ar, (înv) cremănariu, cremenariu, creminariu2, ~ariu / Pl: ~i / E: ger Kriminal (gericht)] (îvp) 1 Judecătorie. 2 (Pex) Închisoare. 3 Casă de corecție. 4 Pedeapsă cu închisoarea.

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj. 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la o crimă. Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40. ♦ (Cu sens atenuat) Rău, dăunător. ◊ (Adverbial) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187. 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă, nelegiuit.

CRIMINÁL3, -Ă, criminali, -e, s. m. și f. Persoană care comite crime. Criminalul și-a mărturisit vina.Criminal de război = persoană care în timpul războiului s-a făcut vinovată de jefuirea și asasinarea populației civile și a prizonierilor sau care poartă răspunderea acestor crime.

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Învechit) Judecătorie, tribunal care judeca crimele; p. e.x t. pușcărie, închisoare. Tot am să-i zbor crierii, și de-oi merge-n criminal atîta pagubă să am. CONTEMPORANUL, VI 113.

CRIMINÁL, -Ă adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal].

CRIMINÁL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis)

CRIMINÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de crimă; propriu crimei. /<fr. criminal, lat. criminalis

CRIMINÁL2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă. /<fr. criminal, lat. criminalis

criminal a. 1. care a comis o crimă; 2. privitor, la crime: codice criminal; 3. condamnabil, nepermis: faptă criminală. ║ n. tribunal criminal: am să te duc în criminal AL.

1) criminál n., pl. urĭ și e (germ. kriminal-gefängniss, închisoare de criminalĭ). Gros, penitenciar. – Vulg. cremenar (infl. de cremene).

2) criminál, -ă adj. (lat. criminalis; fr. -nel). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă: procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. În mod criminal. V. scelerat și ucigaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

criminál1 adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; adj. f., s. f. criminálă, pl. criminále

criminál2 (tribunal, închisoare) (înv.) s. n., pl. crimináluri

criminál adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; f. sg. criminálă, pl. criminále

criminál (tribunal, închisoare) s. n., pl. crimináluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRIMINÁL s., adj. 1. s., adj. asasin, bandit, omorâtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ul a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

CRIMINAL s., adj. 1. s., adj. asasin, omorîtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

arată toate definițiile

Intrare: criminal (adj.)
criminal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminal
  • criminalul
  • criminalu‑
  • crimina
  • criminala
plural
  • criminali
  • criminalii
  • criminale
  • criminalele
genitiv-dativ singular
  • criminal
  • criminalului
  • criminale
  • criminalei
plural
  • criminali
  • criminalilor
  • criminale
  • criminalelor
vocativ singular
plural
Intrare: criminal (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminal
  • criminalul
  • criminalu‑
plural
  • criminali
  • criminalii
genitiv-dativ singular
  • criminal
  • criminalului
plural
  • criminali
  • criminalilor
vocativ singular
  • criminalule
  • criminale
plural
  • criminalilor
Intrare: criminal (tribunal, închisoare)
criminal3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminal
  • criminalul
  • criminalu‑
plural
  • criminaluri
  • criminalurile
genitiv-dativ singular
  • criminal
  • criminalului
plural
  • criminaluri
  • criminalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

criminal (adj.)

  • 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dăunător rău 2 exemple
    exemple
    • Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă.
    surse: DLRLC sinonime: nelegiuit

etimologie:

criminal (tribunal, închisoare)

etimologie:

criminal, -ă (persoană) criminal criminală

  • 1. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: criminalist, -ă (criminal) un exemplu
    exemple
    • Criminalul și-a mărturisit vina.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: