2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

cretaceu, ~cee [At: CADE / Pl: ~cee, ~cei / E: fr crétacé, lat cretaceus] 1 a Specific cretei (1). 2 a Care se referă la cretă (1). 3 a Care provine de la cretă (1). 4 a Care aparține cretei (1). 5 sn (Glg) Cretacic (1).

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, sdj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă.

CRETACÉU, -ÉE adj. (Despre roci) De natura cretei, alcătuit din cretă. [Pron. -ceu. / < fr. crétacé].

CRETACÉU, -E, cretacei, -e, I. adj. 1. (Despre roci) de natura cretei. 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic. II. s. n. Cretacic. (din fr. crétacé)

CRETACÉU ~e (~i, ~e) (despre roci) Care este alcătuit din cretă; format din cretă. /<fr. crétacé

cretaceu a. care e de natura cretei: teren cretaceu.

*cretacéŭ, -ée adj. (fr. crétacée, d. lat. cretáceus). Min. De cretă: teren cretaceŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cretacéu2 s. n., art. cretacéul

cretacéu1 adj. m., pl. cretacéi; f. sg. și pl. cretacée

cretacéu s. n., art. cretacéul

cretacéu adj. m., pl. cretacéi; f. sg. și pl. cretacée


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRETACÉU s., adj. 1. s., adj. v. cretacic. 2. adj. v. cretos.

CRETACEU s., adj. 1. s., adj. (GEOL.) cretacic. (Perioada ~.) 2. adj. cretos. (Material ~.)

Intrare: cretaceu (adj.)
cretaceu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretaceu
  • cretaceul
  • cretaceu‑
  • cretacee
  • cretaceea
plural
  • cretacei
  • cretaceii
  • cretacee
  • cretaceele
genitiv-dativ singular
  • cretaceu
  • cretaceului
  • cretacee
  • cretaceei
plural
  • cretacei
  • cretaceilor
  • cretacee
  • cretaceelor
vocativ singular
plural
Intrare: cretaceu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretaceu
  • cretaceul
  • cretaceu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cretaceu
  • cretaceului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cretaceu (adj.)

  • 1. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cretos
    • 1.1. învechit Care se referă la perioada cretacică.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic.
    surse: MDN '00

etimologie:

cretaceu (s.n.)

etimologie: