2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

CRETACEU, -EE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

CRETACEU, -EE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

cretaceu, ~cee [At: CADE / Pl: ~cee, ~cei / E: fr crétacé, lat cretaceus] 1 a Specific cretei (1). 2 a Care se referă la cretă (1). 3 a Care provine de la cretă (1). 4 a Care aparține cretei (1). 5 sn (Glg) Cretacic (1).

* CRETACEU adj. 🗺 Cretos, care e de natura cretei sau format din cretă: teren ~ [fr.].

CRETACEU, -EE, cretacei, -ee, sdj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă.

CRETACEU, -EE adj. (Despre roci) De natura cretei, alcătuit din cretă. [Pron. -ceu. / < fr. crétacé].

CRETACEU, -E, cretacei, -e, I. adj. 1. (Despre roci) de natura cretei. 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic. II. s. n. Cretacic. (din fr. crétacé)

CRETACEU ~e (~i, ~e) (despre roci) Care este alcătuit din cretă; format din cretă. /<fr. crétacé

cretaceu a. care e de natura cretei: teren cretaceu.

*cretacéŭ, -ée adj. (fr. crétacée, d. lat. cretáceus). Min. De cretă: teren cretaceŭ.

Ortografice DOOM

cretaceu2 (cretacic2) (înv.) s. n., art. cretaceul

cretaceu1 (cretacic1) (înv.) adj. m., pl. cretacei; f. sg. și pl. cretacee

cretaceu2 s. n., art. cretaceul

cretaceu1 adj. m., pl. cretacei; f. sg. și pl. cretacee

cretaceu adj. m., pl. cretacei; f. sg. și pl. cretacee

cretaceu s. n., art. cretaceul

cretaceu, pl. cretacee

Sinonime

CRETACEU s., adj. 1. s., adj. v. cretacic. 2. adj. v. cretos.

CRETACEU s., adj. 1. s., adj. (GEOL.) cretacic. (Perioada ~.) 2. adj. cretos. (Material ~.)

Intrare: cretaceu (adj.)
cretaceu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretaceu
  • cretaceul
  • cretaceu‑
  • cretacee
  • cretaceea
plural
  • cretacei
  • cretaceii
  • cretacee
  • cretaceele
genitiv-dativ singular
  • cretaceu
  • cretaceului
  • cretacee
  • cretaceei
plural
  • cretacei
  • cretaceilor
  • cretacee
  • cretaceelor
vocativ singular
plural
Intrare: cretaceu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretaceu
  • cretaceul
  • cretaceu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cretaceu
  • cretaceului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cretaceu, cretaceeadjectiv

  • 1. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cretos
    • 1.1. învechit Care se referă la perioada cretacică. DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic. MDN '00
etimologie:

cretaceusubstantiv neutru

  • 1. Cretacic. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: cretacic
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.