8 definiții pentru cretaceu (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

cretaceu, ~cee [At: CADE / Pl: ~cee, ~cei / E: fr crétacé, lat cretaceus] 1 a Specific cretei (1). 2 a Care se referă la cretă (1). 3 a Care provine de la cretă (1). 4 a Care aparține cretei (1). 5 sn (Glg) Cretacic (1).

CRETACÉU, -E, cretacei, -e, I. adj. 1. (Despre roci) de natura cretei. 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic. II. s. n. Cretacic. (din fr. crétacé)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cretacéu2 s. n., art. cretacéul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRETACÉU s., adj. 1. s., adj. v. cretacic. 2. adj. v. cretos.

CRETACEU s., adj. 1. s., adj. (GEOL.) cretacic. (Perioada ~.) 2. adj. cretos. (Material ~.)

Intrare: cretaceu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretaceu
  • cretaceul
  • cretaceu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cretaceu
  • cretaceului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cretaceu (s.n.)

etimologie: