2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

creionare sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 178, 4/5 / Pl: ~nări / E: creiona] 1 Desenare cu creionul (2) Si: creionaj (1-2), creionat1 (1-2). 2 Schițare, în grabă, a unui desen Si: creionaj (3), creionat1 (3). 3 (Fig) Schițare a portretului unui personaj într-o operă literară Si: creionaj (4), creionat1 (4).

CREIONÁRE, creionări, s. f. Acțiunea de a creiona.V. creiona.

CREIONÁRE, creionări, s. f. Acțiunea de a creiona.V. creiona.

CREIONÁRE, creionări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a creiona; schițare a unui desen, fig. a unui portret literar. Eroismul construcției i-a impus poetei, deprinsă în faza anterioară a poeziei ei cu creionări scurte, fără adîncime, mijloace de expresie infinit mai bogate. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 4/5.

creionáre s. f., g.-d. art. creionắrii; pl. creionắri

creionáre s. f., g.-d. art. creionării; pl. creionări

CREIONÁRE s. v. schițare.

CREIONÁRE s.f. Acțiunea de a creiona. [< creiona].

creiona vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 94 / Pzi: ~nez / E: creion] 1 A desena cu creionul (2). 2 A schița, în grabă, un desen. 3 (Fig) A schița portretul unui personaj într-o operă literară.

CREIONÁ, creionez, vb. I. Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦ Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. – Din fr. crayonner.

CREIONÁ, creionez, vb. I. Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦ Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. – Din fr. crayonner.

CREIONÁ, creionez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A executa cu creionul un desen în trăsături generale; a schița. Vă creionez un portret. CAMIL PETRESCU, T. II 94. – Fig. A schița cu mijloace literare, (în special) a reabza un portret literar. Scenele sînt realizate cu forță realistă, cu putere de a creiona figuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/6.

creioná (a ~) vb., ind. prez. 3 creioneáză

creioná vb., ind. prez. 1 sg. creionéz, 3 sg. și pl. creioneáză

CREIONÁ vb. I. tr. A desena, a schița cu creionul. ♦ (Fig.) A contura, a schița caracterul unui personaj într-o scriere etc. [Pron. cre-io-. / < fr. crayonner].

CREIONÁ vb. tr. 1. a desena, a schița cu creionul. 2. (fig.) a contura, a schița portretul, caracterul unui personaj. (< fr. crayonner)

A CREIONÁ ~éz tranz. 1) (desene, tablouri, chipuri etc.) A executa în prealabil în linii generale (cu creionul). 2) (portrete, personaje) A prezenta sumar, prin câteva trăsături caracteristice. [Sil. cre-io-] /<fr. crayonner

creioná v. 1. a desena cu creionul; 2. a schița.

*creĭonéz v. tr. (fr. crayonner). Desemnez cu creĭonu. Schițez.

arată toate definițiile

Intrare: creiona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) creiona creionare creionat creionând singular plural
creionea creionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) creionez (să) creionez creionam creionai creionasem
a II-a (tu) creionezi (să) creionezi creionai creionași creionaseși
a III-a (el, ea) creionea (să) creioneze creiona creionă creionase
plural I (noi) creionăm (să) creionăm creionam creionarăm creionaserăm, creionasem*
a II-a (voi) creionați (să) creionați creionați creionarăți creionaserăți, creionaseți*
a III-a (ei, ele) creionea (să) creioneze creionau creiona creionaseră
Intrare: creionare
creionare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creionare creionarea
plural creionări creionările
genitiv-dativ singular creionări creionării
plural creionări creionărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)