14 definiții pentru credincios

CREDINCIÓS, -OÁSĂ, credincioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic față de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase. – Credință + suf. -ios.

CREDINCIÓS, -OÁSĂ, credincioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic față de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase. – Credință + suf. -ios.

CREDINCIÓS, -OÁSĂ, credincioși, -oase, adj. 1. (De obicei urmat de determinâri în dativ sau în genitiv) Care este devotat, fidel (unei persoane), pe care te poți bizui; (cu determinări în dativ) nestrămutat, statornic (față de un angajament, de o idee, de o cauză). Alexandru-vodă, credincios făgăduinței ce dase doamnei Rustandei, nu mai tăiase nici un boier. NEGRUZZI, S. I 158. Băduleasa mea frumoasă! De mi-ai fost tu credincioasă, Mergi degrabă la cămară. De ia galbeni din comoară. ALECSANDRI, P. P. 125. ♦ (Substantivat) Om de încredere al cuiva. Avea grijă să n-o audă... un credincios al împăratului. CREANGĂ, P. 97. 2. (În legătură cu credința și practicile religioase) Care crede în existența lui dumnezeu și se conformează practicilor religioase. O bătrînă credincioasă. ◊ (Substantivat) Credincioșii ascultă slujba bisericească.

credinciós adj. m., pl. credincióși; f. credincioásă, pl. credincioáse

credinciós adj. m., pl. credincióși; f. sg. credincioásă, pl. credincioáse

CREDINCIÓS adj. 1. (BIS.) cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, râvnitor, bine-credincios. (Om ~.) 2. v. fidel.

Credincios ≠ adulter, ateu, infidel, necredincios

CREDINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care manifestă un atașament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri; fidel; devotat; cinstit. 3) și substantival Care crede în Dumnezeu. /credință + suf. ~os

credincios a. și m. 1. care crede sau are credința: 2. care merită încredere; 3. care tine credința, care rămâne statornic.

credincĭós, -oásă adj. și s. (d. credință). Fidel, în care te poțĭ încrede: credincĭos cuĭva. Fidel, care crede în ceva: credincĭos luĭ Dumnezeŭ.

drept-credinciós adj. m., s. m., pl. drept-credincióși; adj. f., s. f. drept-credincioásă, pl. drept-credincioáse

drept-credinciós adj. m., s. m., pl. drept-credincióși; f. sg. drept-credincioásă, pl. drept-credincioáse


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CREDINCIÓS adj. 1. cinstit, devotat, fidel, nestrămutat, statornic, (livr.) leál, loiál, (reg.) slugárnic, (înv.) smerít. (O soție ~; prieten ~.) 2. (BIS.) cucernic, cuvios, evlavios, pios, prea-credincios, religios, smerit, (franțuzism) devót, (înv. și reg.) smérnic, (înv.) blagocestív, pietós, pravoslávnic, rîvnitór, bine-credinciós. (Om ~.)

bine-credinciós adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PREACREDINCIOS. RELIGIOS. SMERIT.

Intrare: credincios
credincios adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular credincios credinciosul credincioa credincioasa
plural credincioși credincioșii credincioase credincioasele
genitiv-dativ singular credincios credinciosului credincioase credincioasei
plural credincioși credincioșilor credincioase credincioaselor
vocativ singular
plural