2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREȘTINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina.

CREȘTINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina.

creștinare sf [At: DICȚ. / Pl: ~nări / E: creștina] 1 Trecere la creștinism. Si: (îvr) creștinătură, (la moți) creștinie, (reg) creștinire. 2 (Înv) Botezare. 3 Stropire cu agheasmă.

CREȘTINÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) creștina. În Bulgaria, creștinarea în masă a avut loc în secolul al IX-lea, sub cneazul Boris. IST. R.P.R. 59.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

creștina [At: BIBLIA (1688) / Pzi: ~nez / E: creștin] 1-2 vtr A (se) face creștin Si: (reg) a (se) creștini (1-2). 3-4 vtr (Pfm; în religia creștină; spc) A (se) boteza. 6 vtr A (se) converti la creștinism. 7 vt A face cu forța pe cineva creștin (7). 8 vt A stropi cu agheasmă. 9 vr A se lăsa stropit cu agheasmă.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. A face creștin, a boteza în religia creștină. De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat, Trei copii mi-ai creștinat. ȘEZ. VIII 170. ◊ Absol. Creștinează Și botează, Dă de fin Cîte-un tretin Și de fină O tretină. ALECSANDRI, P. P. 81. ♦ Refl. A adopta creștinismul, a trece la creștinism. Ștefan, regele Ungariei, s-a creștinat la anul 1000.

A CREȘTINÁ ~éz tranz. A face să se creștineze. /Din creștin

A SE CREȘTINÁ mă ~éz intranz. A deveni creștin; a se boteza în religia creștină. /Din creștin

creștinà v. a boteza, a face creștin.

creștinéz v. tr. (d. creștin). Fac creștin, botez. – Și încr- (Trans.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creștináre s. f., g.-d. art. creștinắrii

creștináre s. f., g.-d. art. creștinării

creștiná (a ~) vb., ind. prez. 3 creștineáză

creștiná vb., ind. prez. 1 sg. creștinéz, 3 sg. și pl. creștineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREȘTINÁRE s. (BIS.) botez, botezare. (~ a unui om matur necreștin.)

CREȘTINARE s. (BIS.) botez, botezare. (~ a unui om matur necreștin.)

CREȘTINÁ vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.)

CREȘTINA vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.)

Intrare: creștinare
creștinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creștinare
  • creștinarea
plural
  • creștinări
  • creștinările
genitiv-dativ singular
  • creștinări
  • creștinării
plural
  • creștinări
  • creștinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: creștina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • creștina
  • creștinare
  • creștinat
  • creștinatu‑
  • creștinând
  • creștinându‑
singular plural
  • creștinea
  • creștinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • creștinez
(să)
  • creștinez
  • creștinam
  • creștinai
  • creștinasem
a II-a (tu)
  • creștinezi
(să)
  • creștinezi
  • creștinai
  • creștinași
  • creștinaseși
a III-a (el, ea)
  • creștinea
(să)
  • creștineze
  • creștina
  • creștină
  • creștinase
plural I (noi)
  • creștinăm
(să)
  • creștinăm
  • creștinam
  • creștinarăm
  • creștinaserăm
  • creștinasem
a II-a (voi)
  • creștinați
(să)
  • creștinați
  • creștinați
  • creștinarăți
  • creștinaserăți
  • creștinaseți
a III-a (ei, ele)
  • creștinea
(să)
  • creștineze
  • creștinau
  • creștina
  • creștinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

creștinare

  • 1. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: botez botezare attach_file un exemplu
    exemple
    • În Bulgaria, creștinarea în masă a avut loc în secolul al IX-lea, sub cneazul Boris. IST. R.P.R. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi creștina
    surse: DEX '98 DEX '09

creștina

  • 1. A (se) face creștin, a (se) boteza în religia creștină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boteza attach_file 2 exemple
    exemple
    • De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat, Trei copii mi-ai creștinat. ȘEZ. VIII 170.
      surse: DLRLC
    • absolut Creștinează Și botează, Dă de fin Cîte-un tretin Și de fină O tretină. ALECSANDRI, P. P. 81.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A adopta creștinismul, a trece la creștinism.
      exemple
      • Ștefan, regele Ungariei, s-a creștinat la anul 1000.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • creștin
    surse: DEX '98 DEX '09