2 intrări

20 de definiții

creștinare sf [At: DICȚ. / Pl: ~nări / E: creștina] 1 Trecere la creștinism. Si: (îvr) creștinătură, (la moți) creștinie, (reg) creștinire. 2 (Înv) Botezare. 3 Stropire cu agheasmă.

CREȘTINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina.

CREȘTINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina.

CREȘTINÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) creștina. În Bulgaria, creștinarea în masă a avut loc în secolul al IX-lea, sub cneazul Boris. IST. R.P.R. 59.

creștináre s. f., g.-d. art. creștinắrii

creștináre s. f., g.-d. art. creștinării

CREȘTINÁRE s. (BIS.) botez, botezare. (~ a unui om matur necreștin.)

creștina [At: BIBLIA (1688) / Pzi: ~nez / E: creștin] 1-2 vtr A (se) face creștin Si: (reg) a (se) creștini (1-2). 3-4 vtr (Pfm; în religia creștină; spc) A (se) boteza. 6 vtr A (se) converti la creștinism. 7 vt A face cu forța pe cineva creștin (7). 8 vt A stropi cu agheasmă. 9 vr A se lăsa stropit cu agheasmă.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. A face creștin, a boteza în religia creștină. De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat, Trei copii mi-ai creștinat. ȘEZ. VIII 170. ◊ Absol. Creștinează Și botează, Dă de fin Cîte-un tretin Și de fină O tretină. ALECSANDRI, P. P. 81. ♦ Refl. A adopta creștinismul, a trece la creștinism. Ștefan, regele Ungariei, s-a creștinat la anul 1000.

creștiná (a ~) vb., ind. prez. 3 creștineáză

creștiná vb., ind. prez. 1 sg. creștinéz, 3 sg. și pl. creștineáză

CREȘTINÁ vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.)

A SE CREȘTINÁ mă ~éz intranz. A deveni creștin; a se boteza în religia creștină. /Din creștin

A CREȘTINÁ ~éz tranz. A face să se creștineze. /Din creștin

creștinà v. a boteza, a face creștin.

creștinéz v. tr. (d. creștin). Fac creștin, botez. – Și încr- (Trans.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CREȘTINARE s. (BIS.) botez, botezare. (~ a unui om matur necreștin.)

CREȘTINA vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.)

Intrare: creștina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) creștina creștinare creștinat creștinând singular plural
creștinea creștinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) creștinez (să) creștinez creștinam creștinai creștinasem
a II-a (tu) creștinezi (să) creștinezi creștinai creștinași creștinaseși
a III-a (el, ea) creștinea (să) creștineze creștina creștină creștinase
plural I (noi) creștinăm (să) creștinăm creștinam creștinarăm creștinaserăm, creștinasem*
a II-a (voi) creștinați (să) creștinați creștinați creștinarăți creștinaserăți, creștinaseți*
a III-a (ei, ele) creștinea (să) creștineze creștinau creștina creștinaseră
Intrare: creștinare
creștinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creștinare creștinarea
plural creștinări creștinările
genitiv-dativ singular creștinări creștinării
plural creștinări creștinărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)