3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

creștina [At: BIBLIA (1688) / Pzi: ~nez / E: creștin] 1-2 vtr A (se) face creștin Si: (reg) a (se) creștini (1-2). 3-4 vtr (Pfm; în religia creștină; spc) A (se) boteza. 6 vtr A (se) converti la creștinism. 7 vt A face cu forța pe cineva creștin (7). 8 vt A stropi cu agheasmă. 9 vr A se lăsa stropit cu agheasmă.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. A face creștin, a boteza în religia creștină. De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat, Trei copii mi-ai creștinat. ȘEZ. VIII 170. ◊ Absol. Creștinează Și botează, Dă de fin Cîte-un tretin Și de fină O tretină. ALECSANDRI, P. P. 81. ♦ Refl. A adopta creștinismul, a trece la creștinism. Ștefan, regele Ungariei, s-a creștinat la anul 1000.

creștiná (a ~) vb., ind. prez. 3 creștineáză

creștiná vb., ind. prez. 1 sg. creștinéz, 3 sg. și pl. creștineáză

CREȘTINÁ vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.)

A SE CREȘTINÁ mă ~éz intranz. A deveni creștin; a se boteza în religia creștină. /Din creștin

A CREȘTINÁ ~éz tranz. A face să se creștineze. /Din creștin

creștinà v. a boteza, a face creștin.

creștin, ~ă [At: COD. VOR. 136/8 / Pl: ~i, ~e / E: ml christianus, -a] 1 a Care aparține creștinismului Si: creștinesc (1). 2 a Privitor la creștinism Si: creștinesc. 3 a Specific creștinismului. 4 a Care provine de la creștinism. 5 a De creștinism. 6 a (Îs) Era ~ă Eră în care anii se calculează de la nașterea lui Hristos. 7 smf Adept al creștinismului. 8 smf (Pfm) Persoană. 9 (Îs) ~ bun Om bun.

creștinesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 1 / Pl: ~ești / E: creștin + -esc] 1-2 Creștin (1-2). 3 (Îvr) Cumsecade. 4 (Înv) Uman.

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Persoană care a primit botezul și crede în Isus Hristos. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus.

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Adept al creștinismului. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus.

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, s. m. și f. 1. Adept al creștinismului. ◊ (Adjectival) De creștinism, al creștinismului. Religie creștină. 2. Bărbat (mai rar femeie); om, individ. Nu, altfel trebuia să facem, uite, cum ziceau creștinii ăia din gară, meseriașii ăia, că ei știu mai bine rosturile. DUMITRIU, F. 134. Învățătura, puțină și neisprăvită... dar mai presus de a celorlalți creștini din sat îi luminase altfel mintea. C. PETRESCU, R. DR. 23. Pînă la asfințitul soarelui, ajungem la gura Bicazului. Acolo poposim la un creștin, om de treabă. SADOVEANU, B. 115.

creștín adj. m., s. m., pl. creștíni; adj. f., s. f. creștínă, pl. creștíne

*democrát-creștín (-mo-crat-) adj. m., s. m., pl. democrát-creștíni; adj. f., s. f. democrát-creștínă, pl. democrát-creștíne

creștín adj. m., s. m., pl. creștíni; f. sg. creștínă, pl. creștíne

CREȘTÍN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.

DEMOCRAT-CREȘTÍN s., adj. (POL.) creștin-democrat.

arată toate definițiile

Intrare: creștin (adj.)
creștin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creștin
  • creștinul
  • creștinu‑
  • crești
  • creștina
plural
  • creștini
  • creștinii
  • creștine
  • creștinele
genitiv-dativ singular
  • creștin
  • creștinului
  • creștine
  • creștinei
plural
  • creștini
  • creștinilor
  • creștine
  • creștinelor
vocativ singular
plural
Intrare: creștina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • creștina
  • creștinare
  • creștinat
  • creștinatu‑
  • creștinând
  • creștinându‑
singular plural
  • creștinea
  • creștinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • creștinez
(să)
  • creștinez
  • creștinam
  • creștinai
  • creștinasem
a II-a (tu)
  • creștinezi
(să)
  • creștinezi
  • creștinai
  • creștinași
  • creștinaseși
a III-a (el, ea)
  • creștinea
(să)
  • creștineze
  • creștina
  • creștină
  • creștinase
plural I (noi)
  • creștinăm
(să)
  • creștinăm
  • creștinam
  • creștinarăm
  • creștinaserăm
  • creștinasem
a II-a (voi)
  • creștinați
(să)
  • creștinați
  • creștinați
  • creștinarăți
  • creștinaserăți
  • creștinaseți
a III-a (ei, ele)
  • creștinea
(să)
  • creștineze
  • creștinau
  • creștina
  • creștinaseră
Intrare: creștină
creștină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crești
  • creștina
plural
  • creștine
  • creștinele
genitiv-dativ singular
  • creștine
  • creștinei
plural
  • creștine
  • creștinelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)