5 intrări

school Articole pe această temă:

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

creștina [At: BIBLIA (1688) / Pzi: ~nez / E: creștin] 1-2 vtr A (se) face creștin Si: (reg) a (se) creștini (1-2). 3-4 vtr (Pfm; în religia creștină; spc) A (se) boteza. 6 vtr A (se) converti la creștinism. 7 vt A face cu forța pe cineva creștin (7). 8 vt A stropi cu agheasmă. 9 vr A se lăsa stropit cu agheasmă.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. A face creștin, a boteza în religia creștină. De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat, Trei copii mi-ai creștinat. ȘEZ. VIII 170. ◊ Absol. Creștinează Și botează, Dă de fin Cîte-un tretin Și de fină O tretină. ALECSANDRI, P. P. 81. ♦ Refl. A adopta creștinismul, a trece la creștinism. Ștefan, regele Ungariei, s-a creștinat la anul 1000.

A SE CREȘTINÁ mă ~éz intranz. A deveni creștin; a se boteza în religia creștină. /Din creștin

A CREȘTINÁ ~éz tranz. A face să se creștineze. /Din creștin

creștinà v. a boteza, a face creștin.

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Persoană care a primit botezul și crede în Isus Hristos. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus.

DEMOCRÁT, -Ă, democrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al democrației. 2. Adj. Democratic. ◊ Democrat-creștin = (despre partide) care adoptă principiul democrației creștine; (despre persoane) care face parte dintr-un astfel de partid. – Din fr. démocrate.

creștin, ~ă [At: COD. VOR. 136/8 / Pl: ~i, ~e / E: ml christianus, -a] 1 a Care aparține creștinismului Si: creștinesc (1). 2 a Privitor la creștinism Si: creștinesc. 3 a Specific creștinismului. 4 a Care provine de la creștinism. 5 a De creștinism. 6 a (Îs) Era ~ă Eră în care anii se calculează de la nașterea lui Hristos. 7 smf Adept al creștinismului. 8 smf (Pfm) Persoană. 9 (Îs) ~ bun Om bun.

democrat, ~ă [At: HELIADE, O. I, 472 / Pl: ~ați, ~e / E: fr démocrate] 1-2 smf, a (Persoană) care are convingeri democratice, care militează pentru democrație. 3-4 smf, a (Îs) ~ revoluționar (Persoană) care a urmat ideologia revoluției burghezo- democratice și a militat pentru aceasta. 5-6 smf, a (Îs) ~ creștin (Persoană) care face parte dintr-un partid politic cu ideologie de centru-stânga. 7-8 sn, a (Îas) Partid politic burghez sub influența bisericii. 9-11 a Democratic (1-3). 12-13 a (Îs) ~ popular Care (aparține democrației populare sau) se referă la democrația populară.

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Adept al creștinismului. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus.

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, s. m. și f. 1. Adept al creștinismului. ◊ (Adjectival) De creștinism, al creștinismului. Religie creștină. 2. Bărbat (mai rar femeie); om, individ. Nu, altfel trebuia să facem, uite, cum ziceau creștinii ăia din gară, meseriașii ăia, că ei știu mai bine rosturile. DUMITRIU, F. 134. Învățătura, puțină și neisprăvită... dar mai presus de a celorlalți creștini din sat îi luminase altfel mintea. C. PETRESCU, R. DR. 23. Pînă la asfințitul soarelui, ajungem la gura Bicazului. Acolo poposim la un creștin, om de treabă. SADOVEANU, B. 115.

DEMOCRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al democrației. ♦ ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale; partid ~ = partid cu orientare democrată; ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului. II. adj. democratic. (< fr. démocrate)

democrát-creștín s. m., adj. Membru al unei formațiuni politice care aplică principiile creștinismului ◊ „Premierul M.R. a prezentat joi după-amiază declarația-program a noului guvern de centru-stânga, format din democrat-creștini, socialiști și socialiști democratici.” Sc. 22 III 74 p. 6. ◊ „El [dosarul] conține rezultatele «interogatoriilor» la care a fost supus fostul lider democrat-creștin, răpit și asasinat de «Brigăzile roșii».” Sc. 20 X 78 p. 6; v. și R.l. 1 VI 79 p. 6; v. și democreștin (din democrat + creștin; cf. it. democristiano)

CREȘTÍN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de creștinism; propriu creștinismului. /<lat. christianus

creștin a. și m. 1. care e botezat și profesează religiunea creștină: popoarele creștine; 2. ce ține de creștinism: religiune creștină; 3. pop. om în genere (ca ființă morală), om mai ales bun: nu mai umbra spinului la ușa creștinului EM.; 4. pop. Român, ca membru al bisericii ortodoxe (naționalitatea identificată cu religiunea.) [Lat. CRISTIANUS].

creștín, -ă s. (lat. christianus, d. Christus, Hristos; it. sp. cristiano, pv. crestian, fr. chrétien, crétin, pg. christáo. V. cretin și crestez). Adorator al luĭ Hristos: un creștin, un filosof creștinesc. Fam. Om, măĭ creștine, fa creștino. Fig. Omenos, blînd: da fiĭ și tu maĭ creștin, măĭ! – Ca adj. în colo numaĭ creștinesc, ca și păgînesc. – În Ps. Șch. și hristosean, -ncă.

creștinéz v. tr. (d. creștin). Fac creștin, botez. – Și încr- (Trans.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creștiná (a ~) vb., ind. prez. 3 creștineáză

creștiná vb., ind. prez. 1 sg. creștinéz, 3 sg. și pl. creștineáză

arată toate definițiile

Intrare: creștina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • creștina
  • creștinare
  • creștinat
  • creștinatu‑
  • creștinând
  • creștinându‑
singular plural
  • creștinea
  • creștinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • creștinez
(să)
  • creștinez
  • creștinam
  • creștinai
  • creștinasem
a II-a (tu)
  • creștinezi
(să)
  • creștinezi
  • creștinai
  • creștinași
  • creștinaseși
a III-a (el, ea)
  • creștinea
(să)
  • creștineze
  • creștina
  • creștină
  • creștinase
plural I (noi)
  • creștinăm
(să)
  • creștinăm
  • creștinam
  • creștinarăm
  • creștinaserăm
  • creștinasem
a II-a (voi)
  • creștinați
(să)
  • creștinați
  • creștinați
  • creștinarăți
  • creștinaserăți
  • creștinaseți
a III-a (ei, ele)
  • creștinea
(să)
  • creștineze
  • creștinau
  • creștina
  • creștinaseră
Intrare: creștin (adj.)
creștin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creștin
  • creștinul
  • creștinu‑
  • crești
  • creștina
plural
  • creștini
  • creștinii
  • creștine
  • creștinele
genitiv-dativ singular
  • creștin
  • creștinului
  • creștine
  • creștinei
plural
  • creștini
  • creștinilor
  • creștine
  • creștinelor
vocativ singular
plural
Intrare: creștină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crești
  • creștina
plural
  • creștine
  • creștinele
genitiv-dativ singular
  • creștine
  • creștinei
plural
  • creștine
  • creștinelor
vocativ singular
  • crești
  • creștino
plural
  • creștinelor
Intrare: democrat-creștin (adj.)
democrat-creștin1 (adj.) adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • democrat-creștin
  • democrat-creștinul
  • democrat-creștinu‑
  • democrat-crești
  • democrat-creștina
plural
  • democrat-creștini
  • democrat-creștinii
  • democrat-creștine
  • democrat-creștinele
genitiv-dativ singular
  • democrat-creștin
  • democrat-creștinului
  • democrat-creștine
  • democrat-creștinei
plural
  • democrat-creștini
  • democrat-creștinilor
  • democrat-creștine
  • democrat-creștinelor
vocativ singular
plural
Intrare: democrat-creștină
democrat-creștină substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • democrat-crești
  • democrat-creștina
plural
  • democrat-creștine
  • democrat-creștinele
genitiv-dativ singular
  • democrat-creștine
  • democrat-creștinei
plural
  • democrat-creștine
  • democrat-creștinelor
vocativ singular
  • democrat-crești
plural
  • democrat-creștinelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

creștina

  • 1. A (se) face creștin, a (se) boteza în religia creștină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boteza attach_file 2 exemple
    exemple
    • De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat, Trei copii mi-ai creștinat. ȘEZ. VIII 170.
      surse: DLRLC
    • absolut Creștinează Și botează, Dă de fin Cîte-un tretin Și de fină O tretină. ALECSANDRI, P. P. 81.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A adopta creștinismul, a trece la creștinism.
      exemple
      • Ștefan, regele Ungariei, s-a creștinat la anul 1000.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • creștin
    surse: DEX '98 DEX '09

creștin (adj.)

etimologie:

creștin, -ă (persoană) creștină

  • 1. Persoană care a primit botezul și crede în Isus Hristos.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Adept al creștinismului.
      surse: DEX '98 DLRLC
  • exemple
    • Nu, altfel trebuia să facem, uite, cum ziceau creștinii ăia din gară, meseriașii ăia, că ei știu mai bine rosturile. DUMITRIU, F. 134.
      surse: DLRLC
    • Învățătura, puțină și neisprăvită... dar mai presus de a celorlalți creștini din sat îi luminase altfel mintea. C. PETRESCU, R. DR. 23.
      surse: DLRLC
    • Pînă la asfințitul soarelui, ajungem la gura Bicazului. Acolo poposim la un creștin, om de treabă. SADOVEANU, B. 115.
      surse: DLRLC

etimologie:

democrat-creștin (adj.)

  • 1. (Despre partide) Care adoptă principiul democrației creștine; (despre persoane) care face parte dintr-un astfel de partid.
    surse: DEX '09

etimologie:

democrat-creștin, -ă (persoană) democrat-creștină

  • 1. Membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
    surse: MDN '00

etimologie: