cravașa vt [At: DA / Pzi: ~șez / E: fr cravacher] A lovi cu cravașa.

CRAVAȘÁ, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa. – Din fr. cravacher.

CRAVAȘÁ, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa. – Din fr. cravacher.

CRAVAȘÁ, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa.

cravașá (a ~) vb., ind. prez. 3 cravașeáză, 1 pl. cravașắm; conj. prez. 3 să cravașéze; ger. cravașấnd

cravașá vb., ind. prez. 3 sg. cravașeáză, 1 pl. cravașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cravașéze; ger. cravașând

CRAVAȘÁ vb. I. tr. A lovi cu cravașa. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. cravacher].

CRAVAȘÁ vb. tr. a lovi cu cravașa. (< fr. cravacher)

A CRAVAȘÁ ~éz tranz. A bate cu cravașa. /<fr. cravacher

cravașă sf [At: ALECSANDRI, T. 1381 / E: fr cravache] Vergă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie, pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc. Si: biciușcă.

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache.

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache.

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vărguță elastică de piele, folosită la călărie. Cu stingă ținea frîul; în dreapta avea cravașa. SADOVEANU, P. M. 183. Viorica... luă cravașa din cui și biciui scurt ogarul. C. PETRESCU, C. V. 368. Se întoarce... gesticulînd cu cravașa, de care nu se desparte niciodată. CARAGIALE, O. I 211.

craváșă s. f., art. craváșa, g.-d. art. craváșei; pl. craváșe

craváșă s. f., art. craváșa, g.-d. art. craváșei; pl. craváșe

CRAVÁȘĂ s. biciușcă, (pop.) râncă, (reg.) fișcă, iușcă, năpârcă, zbiciușcă. (Îndeamnă calul cu ~.)

CRAVÁȘĂ s.f. Vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache].

CRAVÁȘĂ s. f. vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, la călărie. (< fr. cravache)

CRAVÁȘĂ ~e f. Vărguță flexibilă de piele sau îmbrăcată în piele cu care călăreții îndeamnă caii la mers; biciușcă. /<fr. cravache

cravașă f. biciușcă de călăreț (= fr. cravache).