2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CRAVAȘÁ, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa. – Din fr. cravacher.

CRAVAȘÁ, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa. – Din fr. cravacher.

CRAVAȘÁ, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa.

cravașá (a ~) vb., ind. prez. 3 cravașeáză, 1 pl. cravașắm; conj. prez. 3 să cravașéze; ger. cravașấnd

cravașá vb., ind. prez. 3 sg. cravașeáză, 1 pl. cravașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cravașéze; ger. cravașând

CRAVAȘÁ vb. I. tr. A lovi cu cravașa. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. cravacher].

CRAVAȘÁ vb. tr. a lovi cu cravașa. (< fr. cravacher)

A CRAVAȘÁ ~éz tranz. A bate cu cravașa. /<fr. cravacher

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache.

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache.

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vărguță elastică de piele, folosită la călărie. Cu stingă ținea frîul; în dreapta avea cravașa. SADOVEANU, P. M. 183. Viorica... luă cravașa din cui și biciui scurt ogarul. C. PETRESCU, C. V. 368. Se întoarce... gesticulînd cu cravașa, de care nu se desparte niciodată. CARAGIALE, O. I 211.

craváșă s. f., art. craváșa, g.-d. art. craváșei; pl. craváșe

craváșă s. f., art. craváșa, g.-d. art. craváșei; pl. craváșe

CRAVÁȘĂ s. biciușcă, (pop.) râncă, (reg.) fișcă, iușcă, năpârcă, zbiciușcă. (Îndeamnă calul cu ~.)

CRAVÁȘĂ s.f. Vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache].

CRAVÁȘĂ s. f. vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, la călărie. (< fr. cravache)

CRAVÁȘĂ ~e f. Vărguță flexibilă de piele sau îmbrăcată în piele cu care călăreții îndeamnă caii la mers; biciușcă. /<fr. cravache

cravașă f. biciușcă de călăreț (= fr. cravache).

*craváșă f., pl. e (fr. cravache, d. germ. karbatsche. V. gîrbacĭ). Barb. Bicĭușcă, vărguță de bătut calu cînd eștĭ călare.

*cravașéz v. tr. (fr. cravacher). Barb. Lovesc cu cravașa.

Intrare: cravașă
cravașă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cravașă cravașa
plural cravașe cravașele
genitiv-dativ singular cravașe cravașei
plural cravașe cravașelor
vocativ singular
plural
Intrare: cravașa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cravașa cravașare cravașat cravașând singular plural
cravașea cravașați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cravașez (să) cravașez cravașam cravașai cravașasem
a II-a (tu) cravașezi (să) cravașezi cravașai cravașași cravașaseși
a III-a (el, ea) cravașea (să) cravașeze cravașa cravașă cravașase
plural I (noi) cravașăm (să) cravașăm cravașam cravașarăm cravașaserăm, cravașasem*
a II-a (voi) cravașați (să) cravașați cravașați cravașarăți cravașaserăți, cravașaseți*
a III-a (ei, ele) cravașea (să) cravașeze cravașau cravașa cravașaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)