9 definiții pentru cratogen

CRATOGÉN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța Pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. – Din fr. cratogène.

CRATOGÉN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. – Din fr. cratogène.

cratogén s. n., pl. cratogéne

cratogén s. n., pl. cratogéne

CRATOGÉN s. v. platformă.

CRATOGÉN s.n. 1. Regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. [< germ. Kratogen].

CRATOGÉN s. n. 1. regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. platformă continentală. (< fr. cratogène)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRATOGÉN s. (GEOL.) platformă.

CRATO- „cutare, încrețire”. ◊ gr. kratos „forță, energie” > fr. crato-, engl. id., germ. krato- > rom. crato-.~gen (v. -gen1), s. n., 1. Regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă geologică nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborîre. 2. Teritoriu întins și rigid al scoarței terestre, format dintr-un fundament cristalin cutat și o cuvertură sedimentară, care este supus unor mișcări epirogenetice; sin. platformă continentală; ~manie (v. -manie), s. f., plăcere morbidă pentru putere și preeminență.

Intrare: cratogen
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cratogen cratogenul
plural cratogene cratogenele
genitiv-dativ singular cratogen cratogenului
plural cratogene cratogenelor
vocativ singular
plural