10 definiții pentru cratogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cratogen sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: ger Kratigen] 1 Regiune întinsă a scoarței terestre care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau coborâre. 2 (Glg) Platformă.

CRATOGÉN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța Pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. – Din fr. cratogène.

CRATOGÉN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. – Din fr. cratogène.

CRATOGÉN s.n. 1. Regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. [< germ. Kratogen].

CRATOGÉN s. n. 1. regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. platformă continentală. (< fr. cratogène)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cratogén s. n., pl. cratogéne

cratogén s. n., pl. cratogéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRATOGÉN s. v. platformă.

CRATOGEN s. (GEOL.) platformă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CRATO- „cutare, încrețire”. ◊ gr. kratos „forță, energie” > fr. crato-, engl. id., germ. krato- > rom. crato-.~gen (v. -gen1), s. n., 1. Regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă geologică nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborîre. 2. Teritoriu întins și rigid al scoarței terestre, format dintr-un fundament cristalin cutat și o cuvertură sedimentară, care este supus unor mișcări epirogenetice; sin. platformă continentală; ~manie (v. -manie), s. f., plăcere morbidă pentru putere și preeminență.

Intrare: cratogen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cratogen
  • cratogenul
  • cratogenu‑
plural
  • cratogene
  • cratogenele
genitiv-dativ singular
  • cratogen
  • cratogenului
plural
  • cratogene
  • cratogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cratogen

  • 1. Regiune întinsă din scoarța Pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre.
    surse: MDA2 DEX '09 DN
  • surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: