CRATO- „cutare, încrețire”. ◊ gr. kratos „forță, energie” > fr. crato-, engl. id., germ. krato- > rom. crato-. □ ~gen (v. -gen₁), s. n., 1. Regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă geologică nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborîre. 2. Teritoriu întins și rigid al scoarței terestre, format dintr-un fundament cristalin cutat și o cuvertură sedimentară, care este supus unor mișcări epirogenetice; sin. platformă continentală; ~manie (v. -manie), s. f., plăcere morbidă pentru putere și preeminență.