13 definiții pentru craniu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRÁNIU, cranii, s. n. Ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate; țeastă. ♦ Cap descărnat de om mort; hârcă. – Din lat. cranium. Cf. fr. crâne.
CRÁNIU, cranii, s. n. Ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate; țeastă. ♦ Cap descărnat de om mort; hârcă. – Din lat. cranium. Cf. fr. crâne.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
craniu sn [At: KRETZULESCU, A. 13/13 / V: cran, ~nă sf / Pl: ~ii / E: fr crane] 1 (Atm) Ansamblul oaselor capului care conține creierul la vertebrate Si: (pop) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă. 2 Cap descărnat de om mort Si: hârcă, tigvă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRÁNIU, cranii, s. n. Cutia osoasă a capului la vertebrate, care adăpostește și ocrotește creierul; (popular) țeastă. Craniul se sprijină în partea de jos pe coloana vertebrală. Cap descărnat de om mort; (popular) hîrcă. Am coborît într-un rînd și în tainițele mănăstirii, acolo unde, In rafturi totdeauna reci, stau înșirate craniile monahilor morți și dezgropați. SADOVEANU, O. VI 519. Fața i se lungise, începuse a avea ceva de craniu. VLAHUȚĂ, O.A. I 85. – Pl. și: (neobișnuit) crane (EMINESCU, N. 52).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRÁNIU s.n. (Med.) Scheletul osos al capului; (pop.) țeastă. [Pron. -niu. / < lat. cranium, gr. kranion, cf. fr. crâne].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRÁNIU s. n. scheletul, sistemul osos al capului. (< lat. cranium, gr. kranion, după fr. crâne)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CRÁNIU ~i n. (la om și la animalele vertebrate) 1) Ansamblu de oase ale capului; țeastă. 2) Schelet al capului descărnat. /<lat. cranium, fr. crâne
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
craniu n. cutie osoasă ce conține creierii: hârcă, scăfârlie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*crániŭ n. (vgr. kránion, craniŭ). Țeastă, hîrcă, oasele care cuprind creĭeru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
crániu [niu pron. nĭu] s. n., art. crániul; pl. cránii, art. crániile (-ni-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
crániu s. n. [-niu pron. -niu], art. crániul; pl. cránii, art. crániile (sil. -ni-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
craniu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CRÁNIU s. (ANAT.) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățână. (~ unui mort deshumat.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRANIU s. (ANAT.) căpățînă, hîrcă, scăfîrlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățînă. (~ unui mort deshumat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: cranĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
craniu
- 1. Ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate.exemple
- Craniul se sprijină în partea de jos pe coloana vertebrală.surse: DLRLC
- exemple
- Am coborît într-un rînd și în tainițele mănăstirii, acolo unde, în rafturi totdeauna reci, stau înșirate craniile monahilor morți și dezgropați. SADOVEANU, O. VI 519.surse: DLRLC
- Fața i se lungise, începuse a avea ceva de craniu. VLAHUȚĂ, O.A. I 85.surse: DLRLC
-
-
- surse: DLRLC
etimologie:
- limba latină craniumsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- cf. limba franceză crânesurse: DEX '09 DEX '98 DN