Definiția cu ID-ul 913746:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÁNIU, cranii, s. n. Cutia osoasă a capului la vertebrate, care adăpostește și ocrotește creierul; (popular) țeastă. Craniul se sprijină în partea de jos pe coloana vertebrală. Cap descărnat de om mort; (popular) hîrcă. Am coborît într-un rînd și în tainițele mănăstirii, acolo unde, In rafturi totdeauna reci, stau înșirate craniile monahilor morți și dezgropați. SADOVEANU, O. VI 519. Fața i se lungise, începuse a avea ceva de craniu. VLAHUȚĂ, O.A. I 85. – Pl. și: (neobișnuit) crane (EMINESCU, N. 52).