5 intrări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crac2 sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~aci / E: bg крак, srb krak] 1 (Dom) Picior. 2 (Îs) Între ~aci Între picioare. 3 (Pan; d. animale; îlav) În doi ~aci Ridicat în două picioare. 4 (Pex) Fiecare dintre cele două părți ale pantalonului, corespunzătoare celor două picioare ale omului. 5 (Pop; pan) Fiecare dintre cele două părți simetrice, care se pot desface, ale compasului, cleștelui, foarfecei etc. 6 (Pex) Fiecare dintre cele două părți în care se bifurcă furca, scoaba etc. 7 (Pex) Fiecare dintre cele două mânere simetrice ale ferăstrăului, plugului etc. 8 (Îvp; îs) ~acii roții Instrument de tortură care sfărâma oasele celor condamnați să fie trași pe roată. 9 (Îvp; îs) ~acii căruței Cele două prelungiri dinainte sau dinapoi ale dricului căruței. 10 (Îvp; îs) ~acii hățurilor Curele care unesc cele două hamuri cu zăbalele. 11 (Îvp; îs) ~ul sau ~acii războiului Butuc. 12 (Îvp; îs) Ac cu ~aci Agrafa de păr. 13 (Trs; înv) Ramificație a unei conducte. 14 (Reg) Vârtelniță. 15 (Reg) Furcă a fântânii cu ciutură. 16 (Reg) Cârlig cu care se face legătura între pari. 17 (Trs; înv) Prepeleac pentru uscat fânul. 18 (Reg) Cracă de copac. 19 (Sil; spc; îs) ~ lacom Ramură crescută din mugurii dorminzi, după ce arborele a ajuns la lumină. 20-21 Ramificație de deal sau de vale. 22-23 Picior de deal sau de munte. 24 Braț al unui râu. 25 A fluent. 26 Ramificație a unui lac. 27 (Îs) ~ cu apă moartă Ramificație a râului care și-a pierdut legătura cu cursul principal. 28 (Reg; îe) ~-morac Expresie în jocurile de copii, care se referă la un băț lung de 15-20 cm, cu mijlocul mai gros, aruncat peste un alt băț.

cra sf [At: PANN, P. V. I, 90 / V: crea~ / Pl: crăci / E: ns cf crac, creangă] 1 Creangă. 2 (Îe) A-și tăia -ca de sub picioare A-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. 3 Ramură. 4 Ramificație la coarnele cerbului. 5 (Lpl) Crac (9).

crăci [At: CREANGĂ, P. 54 / Pzi: ~ăcesc / E: crac] (Pfm) 1-2 vtr (D. oameni) A (se) crăcăna (3-4). 3 vt (Pex; d. obiecte) A se desface în unghi. 4-5 vtr (D. dinții ferăstrăului) A (se) strâmba în direcții diferite. 6 vr (D. oameni) A merge cu picioarele depărtate.

crâci vi [At: PAMFILE, C.Ț. 254 / Pzi: ~ăcesc / E: nct] (Dob) A țipa.

CRAC2, craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

CRAC2, craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.

CRAC, craci, s. m. 1. Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor etc. ◊ Piciorul omului de la coapsă pînă la călcîi. 2. Crăcană (1). Furcă cu trei craci. 3. Ramură, creangă, cracă. A tăiat un crac de pom uscat. ȘEZ. II 51. Am un copac cu doisprezece craci, și în tot cracul cîte patru cuiburi, și-n tot cuibul cîte șapte ouă (Anul, luna și săptămînile). POP. 4. Ramificație de dealuri, picior de deal sau de munte. D-apoi că pe-aicea nu-i Tazlău; numai cît crăcii lui îs pe-acolea pe-aproape. HOGAȘ, DR. 205. Un crac de munte se dezbină cu pornire. NEGRUZZI, S. II 6.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură groasă a unui copac; creangă. Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Refl. A depărta mult, în lături, picioarele; a se crăcăna. Frîntul... se crăcea așa de tare că ajungea cu coșul pînă la pămînt. SBIERA, P. 262. Dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit. CREANGĂ, P. 54. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) A desface în lături, a depărta.

CRAC ~i m. pop. 1) Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. 2) Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor. 3) Fiecare braț al unui obiect ramificat. /<bulg. krak

CRÁCĂ crăci f. Ramură de copac; creangă. ◊ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac

crac m. 1. picior (mai ales de animal), în special partea corpului ce se întinde dela genuchi până la picior; 2. partea nădragilor ce acopere cracul; 3.tot ce seamănă unui crac: braț de rîu, picior de compas, proțap de trăsură, colț de furculiță, corn de furcă, [Slav. KRAKŬ, gambă].

cracă f. ramură groasă. [Derivat din crac: lit. braț de arbore].

crăcì v. Mold. a crăcăna: se crăcește cu un picior la răsărit CR.

crac m. (bg. sîrb. krak, crac, rut. krak, ramură. V. crăcană, răscrăcănez). Fam. Pop. Picĭoru de la șold pînă la talpă. Partea pantalonilor și izmenelor care acopere cracu: un crac suflecat. Braț de rîŭ. Picĭor de scară, de compas ș. a.

crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ.

crăcésc (mă) v. refl. (d. crac). Pop. Triv. Mă crăcănez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crac2 (pop.) s. m., pl. craci

crácă s. f., g.-d. art. crắcii; pl. crăci

arată toate definițiile

Intrare: craci
craci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: crac (s.m.)
crac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crac
  • cracul
  • cracu‑
plural
  • craci
  • cracii
genitiv-dativ singular
  • crac
  • cracului
plural
  • craci
  • cracilor
vocativ singular
plural
Intrare: cracă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cra
  • craca
plural
  • crăci
  • crăcile
genitiv-dativ singular
  • crăci
  • crăcii
plural
  • crăci
  • crăcilor
vocativ singular
plural
Intrare: crăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crăci
  • crăcire
  • crăcit
  • crăcitu‑
  • crăcind
  • crăcindu‑
singular plural
  • crăcește
  • crăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crăcesc
(să)
  • crăcesc
  • crăceam
  • crăcii
  • crăcisem
a II-a (tu)
  • crăcești
(să)
  • crăcești
  • crăceai
  • crăciși
  • crăciseși
a III-a (el, ea)
  • crăcește
(să)
  • crăcească
  • crăcea
  • crăci
  • crăcise
plural I (noi)
  • crăcim
(să)
  • crăcim
  • crăceam
  • crăcirăm
  • crăciserăm
  • crăcisem
a II-a (voi)
  • crăciți
(să)
  • crăciți
  • crăceați
  • crăcirăți
  • crăciserăți
  • crăciseți
a III-a (ei, ele)
  • crăcesc
(să)
  • crăcească
  • crăceau
  • crăci
  • crăciseră
Intrare: crâci
crâci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cracă

  • 1. Ramură (mai groasă) a unui copac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: creangă ramură diminutive: crăculiță crăcuță 3 exemple
    exemple
    • Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34.
      surse: DLRLC
    • Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61.
      surse: DLRLC
    • Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98

crac (s.m.) popular

  • 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Crăcană.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: crăcană diminutive: crăcușor un exemplu
    exemple
    • Furcă cu trei craci.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • A tăiat un crac de pom uscat. ȘEZ. II 51.
      surse: DLRLC
    • Am un copac cu doisprezece craci, și în tot cracul cîte patru cuiburi, și-n tot cuibul cîte șapte ouă (Anul, luna și săptămânile). POP.
      surse: DLRLC
  • 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • D-apoi că pe-aicea nu-i Tazlău; numai cît cracii lui îs pe-acolea pe-aproape. HOGAȘ, DR. 205.
      surse: DLRLC
    • Un crac de munte se dezbină cu pornire. NEGRUZZI, S. II 6.
      surse: DLRLC
  • 5. Ramificație a unei ape curgătoare.
    surse: DEX '09

etimologie:

crăci

  • 1. A (se) crăcăna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crăcăna 2 exemple
    exemple
    • Frîntul... se crăcea așa de tare că ajungea cu coșul pînă la pămînt. SBIERA, P. 262.
      surse: DLRLC
    • Dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit. CREANGĂ, P. 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Cu privire la picioare) A desface în lături.
      surse: DLRLC sinonime: depărta

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98