CRACI s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.

crac¹ i [At: PONTBRIANT, D. / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de un obiect care crapă Si: cra (3). 2 Cuvânt care imită zgomotul produs de două obiecte care se ciocnesc. 3 (Fig; rar) Cuvânt care exprimă surpriza provocată de un eveniment neașteptat.

crac² sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~aci / E: bg кpaк, srb krak] 1 (Dom) Picior. 2 (Îs) Între ~aci Între picioare. 3 (Pan; d. animale; îlav) În doi ~aci Ridicat în două picioare. 4 (Pex) Fiecare dintre cele două părți ale pantalonului, corespunzătoare celor două picioare ale omului. 5 (Pop; pan) Fiecare dintre cele două părți simetrice, care se pot desface, ale compasului, cleștelui, foarfecei etc. 6 (Pex) Fiecare dintre cele două părți în care se bifurcă furca, scoaba etc. 7 (Pex) Fiecare dintre cele două mânere simetrice ale ferăstrăului, plugului etc. 8 (Îvp; îs) ~acii roții Instrument de tortură care sfărâma oasele celor condamnați să fie trași pe roată. 9 (Îvp; îs) ~acii căruței Cele două prelungiri dinainte sau dinapoi ale dricului căruței. 10 (Îvp; îs) ~acii hățurilor Curele care unesc cele două hamuri cu zăbalele. 11 (Îvp; îs) ~ul sau ~acii războiului Butuc. 12 (Îvp; îs) Ac cu ~aci Agrafa de păr. 13 (Trs; înv) Ramificație a unei conducte. 14 (Reg) Vârtelniță. 15 (Reg) Furcă a fântânii cu ciutură. 16 (Reg) Cârlig cu care se face legătura între pari. 17 (Trs; înv) Prepeleac pentru uscat fânul. 18 (Reg) Cracă de copac. 19 (Sil; spc; îs) ~ lacom Ramură crescută din mugurii dorminzi, după ce arborele a ajuns la lumină. 20-21 Ramificație de deal sau de vale. 22-23 Picior de deal sau de munte. 24 Braț al unui râu. 25 A fluent. 26 Ramificație a unui lac. 27 (Îs) ~ cu apă moartă Ramificație a râului care și-a pierdut legătura cu cursul principal. 28 (Reg; îe) ~-morac Expresie în jocurile de copii, care se referă la un băț lung de 15-20 cm, cu mijlocul mai gros, aruncat peste un alt băț.

cracă sf [At: PANN, P. V. I, 90 / V: crea~ / Pl: crăci / E: ns cf crac, creangă] 1 Creangă. 2 (Îe) A-și tăia -ca de sub picioare A-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. 3 Ramură. 4 Ramificație la coarnele cerbului. 5 (Lpl) Crac (9).

crăci [At: CREANGĂ, P. 54 / Pzi: ~ăcesc / E: crac] (Pfm) 1-2 vtr (D. oameni) A (se) crăcăna (3-4). 3 vt (Pex; d. obiecte) A se desface în unghi. 4-5 vtr (D. dinții ferăstrăului) A (se) strâmba în direcții diferite. 6 vr (D. oameni) A merge cu picioarele depărtate.

crâci vi [At: PAMFILE, C.Ț. 254 / Pzi: ~ăcesc / E: nct] (Dob) A țipa.

CRAC¹ interj. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). Cf. fr. crac.

CRAC², craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac².

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac².

CRAC¹ interj. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). – Onomatopee. Cf. fr. crac.

CRAC², craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac².

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac².

CRAC, craci, s. m. 1. Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor etc. ◊ Piciorul omului de la coapsă pînă la călcîi. 2. Crăcană (1). Furcă cu trei craci. 3. Ramură, creangă, cracă. A tăiat un crac de pom uscat. ȘEZ. II 51. Am un copac cu doisprezece craci, și in tot cracul cîte patru cuiburi, și-n tot cuibul cîte șapte ouă (Anul, luna și săptămînile). POP. 4. Ramificație de dealuri, picior de deal sau de munte. D-apoi că pe-aicea nu-i Tazlău; numai cît crăcii lui îs pe-acolea pe-aproape. HOGAȘ, DR. 205. Un crac de munte se dezbină cu pornire. NEGRUZZI, S. II 6.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură groasă a unui copac; creangă. Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Refl. A depărta mult, în lături, picioarele; a se crăcăna. Frîntul... se crăcea așa de tare că ajungea cu coșul pînă la pămînt. SBIERA, P. 262. Dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit. CREANGĂ, P. 54. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) A desface în lături, a depărta.

crac¹ interj.

crac² (pop.) s. m., pl. craci

crácă s. f., g.-d. art. crắcii; pl. crăci