4 intrări

50 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CRACI s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.

CRAC1 interj. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). Cf. fr. crac.

CRAC2, craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.

CRAC1 interj. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). – Onomatopee. Cf. fr. crac.

CRAC2, craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.

CRAC, craci, s. m. 1. Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor etc. ◊ Piciorul omului de la coapsă pînă la călcîi. 2. Crăcană (1). Furcă cu trei craci. 3. Ramură, creangă, cracă. A tăiat un crac de pom uscat. ȘEZ. II 51. Am un copac cu doisprezece craci, și in tot cracul cîte patru cuiburi, și-n tot cuibul cîte șapte ouă (Anul, luna și săptămînile). POP. 4. Ramificație de dealuri, picior de deal sau de munte. D-apoi că pe-aicea nu-i Tazlău; numai cît crăcii lui îs pe-acolea pe-aproape. HOGAȘ, DR. 205. Un crac de munte se dezbină cu pornire. NEGRUZZI, S. II 6.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură groasă a unui copac; creangă. Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Refl. A depărta mult, în lături, picioarele; a se crăcăna. Frîntul... se crăcea așa de tare că ajungea cu coșul pînă la pămînt. SBIERA, P. 262. Dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit. CREANGĂ, P. 54. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) A desface în lături, a depărta.

crac2 (pop.) s. m., pl. craci

crácă s. f., g.-d. art. crắcii; pl. crăci

crăcí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 să crăceáscă

crácă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci

crăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. crăceáscă

Intrare: crac
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crac cracul
plural craci cracii
genitiv-dativ singular crac cracului
plural craci cracilor
vocativ singular
plural
Intrare: cracă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cra craca
plural crăci crăcile
genitiv-dativ singular crăci crăcii
plural crăci crăcilor
vocativ singular
plural
Intrare: crăci
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crăci crăcire crăcit crăcind singular plural
crăcește crăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crăcesc (să) crăcesc crăceam crăcii crăcisem
a II-a (tu) crăcești (să) crăcești crăceai crăciși crăciseși
a III-a (el, ea) crăcește (să) crăcească crăcea crăci crăcise
plural I (noi) crăcim (să) crăcim crăceam crăcirăm crăciserăm, crăcisem*
a II-a (voi) crăciți (să) crăciți crăceați crăcirăți crăciserăți, crăciseți*
a III-a (ei, ele) crăcesc (să) crăcească crăceau crăci crăciseră
Intrare: craci
craci
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)