4 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

craca vt [At: DN3 / Pzi: ~achéz / E: fr craquer] A descompune o substanță organică prin cracare.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)

cra sf [At: PANN, P. V. I, 90 / V: crea~ / Pl: crăci / E: ns cf crac, creangă] 1 Creangă. 2 (Îe) A-și tăia -ca de sub picioare A-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. 3 Ramură. 4 Ramificație la coarnele cerbului. 5 (Lpl) Crac (9).

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură groasă a unui copac; creangă. Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația.

CRÁCĂ crăci f. Ramură de copac; creangă. ◊ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac

cracă f. ramură groasă. [Derivat din crac: lit. braț de arbore].

crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză

crácă s. f., g.-d. art. crắcii; pl. crăci

crácă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRA s. creangă, ramură, (rar) ram, (înv. și reg.) stîlp, (reg.) ratină, rază, (Transilv.) cloambă, (Transilv., Bucov. și Olt.) crac. (O ~ de măr.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRAC(Ă) subst. 1. Craca, D., căp. (D Buc); Crăca, P., mold. (Sur I). 2. Cracea, munt. (Cat; RI XVIII 24; 16 B II 274). 3. Crăclean, R. (17 B I 369); -ești s. (16 A I 398); -ioaia, mold. (Sd XXI).

Crăc/a, -ean v. Crac 1, 3.

arată toate definițiile

Intrare: craca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • craca
  • cracare
  • cracat
  • cracatu‑
  • cracând
  • cracându‑
singular plural
  • crachea
  • cracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crachez
(să)
  • crachez
  • cracam
  • cracai
  • cracasem
a II-a (tu)
  • crachezi
(să)
  • crachezi
  • cracai
  • cracași
  • cracaseși
a III-a (el, ea)
  • crachea
(să)
  • cracheze
  • craca
  • cracă
  • cracase
plural I (noi)
  • cracăm
(să)
  • cracăm
  • cracam
  • cracarăm
  • cracaserăm
  • cracasem
a II-a (voi)
  • cracați
(să)
  • cracați
  • cracați
  • cracarăți
  • cracaserăți
  • cracaseți
a III-a (ei, ele)
  • crachea
(să)
  • cracheze
  • cracau
  • craca
  • cracaseră
Intrare: cracă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cra
  • craca
plural
  • crăci
  • crăcile
genitiv-dativ singular
  • crăci
  • crăcii
plural
  • crăci
  • crăcilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cracă
Cracă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cracă
Intrare: Crăca
Crăca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Crăca
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

craca

  • 1. A descompune prin cracare o substanță organică.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

cracă

  • 1. Ramură (mai groasă) a unui copac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: creangă ramură diminutive: crăculiță crăcuță 3 exemple
    exemple
    • Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34.
      surse: DLRLC
    • Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61.
      surse: DLRLC
    • Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98