4 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

craca vt [At: DN3 / Pzi: ~achéz / E: fr craquer] A descompune o substanță organică prin cracare.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)

cra sf [At: PANN, P. V. I, 90 / V: crea~ / Pl: crăci / E: ns cf crac, creangă] 1 Creangă. 2 (Îe) A-și tăia -ca de sub picioare A-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. 3 Ramură. 4 Ramificație la coarnele cerbului. 5 (Lpl) Crac (9).

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură groasă a unui copac; creangă. Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația.

crácă s. f., g.-d. art. crắcii; pl. crăci

crácă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci

CRÁCĂ crăci f. Ramură de copac; creangă. ◊ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac

cracă f. ramură groasă. [Derivat din crac: lit. braț de arbore].

crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRA s. creangă, ramură, (rar) ram, (înv. și reg.) stîlp, (reg.) ratină, rază, (Transilv.) cloambă, (Transilv., Bucov. și Olt.) crac. (O ~ de măr.)

CRAC(Ă) subst. 1. Craca, D., căp. (D Buc); Crăca, P., mold. (Sur I). 2. Cracea, munt. (Cat; RI XVIII 24; 16 B II 274). 3. Crăclean, R. (17 B I 369); -ești s. (16 A I 398); -ioaia, mold. (Sd XXI).

Crăc/a, -ean v. Crac 1, 3.

arată toate definițiile

Intrare: cracă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cra craca
plural crăci crăcile
genitiv-dativ singular crăci crăcii
plural crăci crăcilor
vocativ singular
plural
Intrare: craca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) craca cracare cracat cracând singular plural
crachea cracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crachez (să) crachez cracam cracai cracasem
a II-a (tu) crachezi (să) crachezi cracai cracași cracaseși
a III-a (el, ea) crachea (să) cracheze craca cracă cracase
plural I (noi) cracăm (să) cracăm cracam cracarăm cracaserăm, cracasem*
a II-a (voi) cracați (să) cracați cracați cracarăți cracaserăți, cracaseți*
a III-a (ei, ele) crachea (să) cracheze cracau craca cracaseră
Intrare: Crăca
Crăca nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: Cracă
Cracă nume propriu
nume propriu (I3)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)