3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crac1 i [At: PONTBRIANT, D. / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de un obiect care crapă Si: cra (3). 2 Cuvânt care imită zgomotul produs de două obiecte care se ciocnesc. 3 (Fig; rar) Cuvânt care exprimă surpriza provocată de un eveniment neașteptat.

crac2 sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~aci / E: bg крак, srb krak] 1 (Dom) Picior. 2 (Îs) Între ~aci Între picioare. 3 (Pan; d. animale; îlav) În doi ~aci Ridicat în două picioare. 4 (Pex) Fiecare dintre cele două părți ale pantalonului, corespunzătoare celor două picioare ale omului. 5 (Pop; pan) Fiecare dintre cele două părți simetrice, care se pot desface, ale compasului, cleștelui, foarfecei etc. 6 (Pex) Fiecare dintre cele două părți în care se bifurcă furca, scoaba etc. 7 (Pex) Fiecare dintre cele două mânere simetrice ale ferăstrăului, plugului etc. 8 (Îvp; îs) ~acii roții Instrument de tortură care sfărâma oasele celor condamnați să fie trași pe roată. 9 (Îvp; îs) ~acii căruței Cele două prelungiri dinainte sau dinapoi ale dricului căruței. 10 (Îvp; îs) ~acii hățurilor Curele care unesc cele două hamuri cu zăbalele. 11 (Îvp; îs) ~ul sau ~acii războiului Butuc. 12 (Îvp; îs) Ac cu ~aci Agrafa de păr. 13 (Trs; înv) Ramificație a unei conducte. 14 (Reg) Vârtelniță. 15 (Reg) Furcă a fântânii cu ciutură. 16 (Reg) Cârlig cu care se face legătura între pari. 17 (Trs; înv) Prepeleac pentru uscat fânul. 18 (Reg) Cracă de copac. 19 (Sil; spc; îs) ~ lacom Ramură crescută din mugurii dorminzi, după ce arborele a ajuns la lumină. 20-21 Ramificație de deal sau de vale. 22-23 Picior de deal sau de munte. 24 Braț al unui râu. 25 A fluent. 26 Ramificație a unui lac. 27 (Îs) ~ cu apă moartă Ramificație a râului care și-a pierdut legătura cu cursul principal. 28 (Reg; îe) ~-morac Expresie în jocurile de copii, care se referă la un băț lung de 15-20 cm, cu mijlocul mai gros, aruncat peste un alt băț.

CRAC2, craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

CRAC2, craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

CRAC1 interj. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). Cf. fr. crac.

CRAC1 interj. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). – Onomatopee. Cf. fr. crac.

CRAC, craci, s. m. 1. Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor etc. ◊ Piciorul omului de la coapsă pînă la călcîi. 2. Crăcană (1). Furcă cu trei craci. 3. Ramură, creangă, cracă. A tăiat un crac de pom uscat. ȘEZ. II 51. Am un copac cu doisprezece craci, și în tot cracul cîte patru cuiburi, și-n tot cuibul cîte șapte ouă (Anul, luna și săptămînile). POP. 4. Ramificație de dealuri, picior de deal sau de munte. D-apoi că pe-aicea nu-i Tazlău; numai cît crăcii lui îs pe-acolea pe-aproape. HOGAȘ, DR. 205. Un crac de munte se dezbină cu pornire. NEGRUZZI, S. II 6.

CRAC ~i m. pop. 1) Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. 2) Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor. 3) Fiecare braț al unui obiect ramificat. /<bulg. krak

crac! int. imită sunetul unui lucru când crapă, plesnește sau se ciocnește cu altul.

crac m. 1. picior (mai ales de animal), în special partea corpului ce se întinde dela genuchi până la picior; 2. partea nădragilor ce acopere cracul; 3.tot ce seamănă unui crac: braț de rîu, picior de compas, proțap de trăsură, colț de furculiță, corn de furcă, [Slav. KRAKŬ, gambă].

crac m. (bg. sîrb. krak, crac, rut. krak, ramură. V. crăcană, răscrăcănez). Fam. Pop. Picĭoru de la șold pînă la talpă. Partea pantalonilor și izmenelor care acopere cracu: un crac suflecat. Braț de rîŭ. Picĭor de scară, de compas ș. a.

cra sf [At: PANN, P. V. I, 90 / V: crea~ / Pl: crăci / E: ns cf crac, creangă] 1 Creangă. 2 (Îe) A-și tăia -ca de sub picioare A-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. 3 Ramură. 4 Ramificație la coarnele cerbului. 5 (Lpl) Crac (9).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crac2 (pop.) s. m., pl. craci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRAC s. v. braț, coardă, cracă, creangă, membru inferior, picior, ramificație, ramură.

CRAC s. (TEHN.) braț, margine, mînă, mîner, pervaz, spetează, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.)

crac s. v. BRAȚ. COARDĂ. CRACĂ. CREANGĂ. MEMBRU INFERIOR. PICIOR. RAMIFICAȚIE. RAMURĂ.

CRACI s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.

arată toate definițiile

Intrare: Crac
nume propriu (I3)
  • Crac
Intrare: crac (interj.)
crac2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • crac
  • cra
Intrare: crac (s.m.)
crac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crac
  • cracul
  • cracu‑
plural
  • craci
  • cracii
genitiv-dativ singular
  • crac
  • cracului
plural
  • craci
  • cracilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crac (interj.)

  • 1. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

crac (s.m.) popular

  • 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Crăcană.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: crăcană diminutive: crăcușor un exemplu
    exemple
    • Furcă cu trei craci.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • A tăiat un crac de pom uscat. ȘEZ. II 51.
      surse: DLRLC
    • Am un copac cu doisprezece craci, și în tot cracul cîte patru cuiburi, și-n tot cuibul cîte șapte ouă (Anul, luna și săptămânile). POP.
      surse: DLRLC
  • 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • D-apoi că pe-aicea nu-i Tazlău; numai cît cracii lui îs pe-acolea pe-aproape. HOGAȘ, DR. 205.
      surse: DLRLC
    • Un crac de munte se dezbină cu pornire. NEGRUZZI, S. II 6.
      surse: DLRLC
  • 5. Ramificație a unei ape curgătoare.
    surse: DEX '09

etimologie: