2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

crăiță sf [At: ȘINCAI, HR. I, 120/20 / V: ~iuță, crei~ / Pl: ~țe / E: crai + -iță] 1-10 (Șhp) Crăiasă (1-4, 7) (mică). 11 (Buc) Femeie de moravuri ușoare. 12 (Înv; îs) ~ța mare Concina mare. 13 (Înv; îs) ~ța mică Concina mică. 14 (Bot; lpl) Vâzdoagă (Tagetes erecta). 15 (Bot; lpl) Vâzdoagă (Tagetes patula). 16 (Bot) Specie de pere lunguiețe, verzi, fragede. 17 (Bot) Varietate de struguri albi Și: crăișor (49). 18 (Bot; reg) Burete-domnesc, comestibil, rar, pe deasupra ca o catifea purpurie, pe dedesubt galben-auriu, care crește prin păduri și locuri nisipoase. 19 (Bot; reg) Ciupercă înaltă, comestibilă, cu carnea albă. 20 (Bot; reg) Ciupercă necomestibilă Și: căciula-șarpelui. 21 (Bot; reg) Soi de ciuperci comestibile de pădure, galbene-roșiatice Și: ouț, roniță. 22 (Bot; reg) Ciuperca albă Amanita cesarea. 23 (Olt; art) Dans popular cu ritm vioi. 24 (Olt; art) Melodie după care se execută crăița (23).

CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes erecta și patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. II. (La pl.; art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [Var.: creíță s. f.] – Crai + suf. -iță.

CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes erecta și patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. II. (La pl.; art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [Var.: creíță s. f.] – Crai + suf. -iță.

CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina puternică și ramificată și cu flori galbene-portocalii cu miros pătrunzător (Tagetes erecta). Iar v-ați uscat? întrebă el pe o tufă de crăițe. HOGAȘ, DR. II 94. Leliță, leliță, Leliță Săftiță, Ia ieși la portiță!-Foaie de crăiță, Auz, neiculiță! TEODORESCU, P. P. 313. 2. Varietate de ciupercă comestibilă a cărei pălărie este în partea exterioară ca o catifea purpurie, iar pe dedesubt galbenă-aurie; crește în păduri de cer și în locuri nisipoase. 3. (Rar, la jocul de cărți) Damă. Iată crăița de spatii. SADOVEANU, Z. C. 209. – Variantă: creíță (DELAVRANCEA, H. T. 154, TEODORESCU, P. P. 658) s. f.

crăíță s. f., g.-d. art. crăíței; pl. crăíțe

crăíță s. f., g.-d. art. crăíței; pl. crăíțe

CRĂÍȚĂ s. (BOT.; Tagetes erecta și patula) vâzdoagă, (reg.) boance (pl.), bofte (pl.), budiană, ocheșele (pl.), săscută, schilculițe (pl.), țigăncușe (pl.).

CRĂÍȚĂ s. v. cocotă, curvă, damă, femeie de stradă, împărăteasă, mamă, matcă, prostituată, regină, târfă.

CRĂÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la crăiasă) 1) Fiică a craiului. 2) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-portocalii, cu miros puternic; vâzdoagă. 3) Ciupercă comestibilă cu pălăria purpurie pe deasupra și galbenă-aurie pe dedesubt. [Sil. cră-i-] /crai + suf. ~iță

crăiță f. 1. damă la jocul concinei, cartea cu zece ochi de carò și cea cu doi ochi de treflă; 2. Bot. văzdoagă.

crăiță f., pl. e (d. craĭ). Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu florĭ învoalte portocaliĭ (tagetes) din familia compuselor. Se numește și creiță (Munt.), crăișor, vîzdoagă, ocheșea și boftă.

craiță sf vz cratiță

creiță sf vz crăiță

CREÍȚĂ s. f. v. crăiță.

CREÍȚĂ s. f. v. crăiță.

CREÍȚĂ s. f. v. crăiță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRĂÍȚĂ s. (BOT.; Tagetes erecta și patula) vîzdoagă, (reg.) boánce (pl.), bófte (pl.), budiánă, ocheșéle (pl.), săscúță, schilculíțe (pl.), țigăncúșe (pl.).

crăíță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. DAMĂ. FEMEIE DE STRADĂ. ÎMPĂRĂTEASĂ. MAMĂ. MATCĂ. PROSTITUATĂ. REGINĂ. TÎRFĂ.

crăițele 1. Joc* popular din complexul călușului*, în Dolj și Mehedinți. 2. Joc. pop. românesc răspândit în Oltenia. Este o „horă (1) de mână” jucată de femei. Are ritm binar* și o mișcare vioai, cu deplasări ample prin pași alergați și ușori.

Intrare: crăiță
crăiță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăiță crăița
plural crăițe crăițele
genitiv-dativ singular crăițe crăiței
plural crăițe crăițelor
vocativ singular
plural
creiță
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creiță creița
plural creițe creițele
genitiv-dativ singular creițe creiței
plural creițe creițelor
vocativ singular
plural
Intrare: Crăiță
Crăiță