2 intrări
24 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
crâșnit sn vz scrâșnit
CRÂȘNÍ vb. IV v. scrâșni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRÂȘNÍ vb. IV v. scrâșni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRÂȘNÍ, scrâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ◊ Tranz. Își scrâșnea dinții. ♦ Tranz. Fig. A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie. 2. P. gener. A produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi. [Var.: (reg.) crâșní vb. IV] – Din bg. skărša, sb. scršiti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crâșni vi vz scrâșni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scărșni v vz scrâșni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârșni v vz scrâșni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrășni v vz scrâșni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrâșni vi [At: PSALT. 68 / V: (pop) scârș~, (îrg) ~răș~, scriș~, ~ărș~, crâșni, (înv) crășni, crișni, cârșni, (reg) ~âjni, ~rijni, str~, cârjni, crijni, crâjni, scărș~ / Pzi: ~nesc / E: fo] 1 (D. oameni; de obicei urmat de determinările „din dinți”, „din măsele” sau înv, „cu dinții”, „în dinți”) A produce un zgomot caracteristic prin strângerea maxilarelor și prin frecarea dinților de jos cu cei de sus, ca efect al supărării, al ciudei, al mâniei, al urii, al furiei, al durerii etc. Si: (îrg) a crâșca, a scrâșca (1). 2 (Fig; d. oameni) A pronunța cuvintele printre dinți vorbind cu supărare, cu ciudă, cu mânie, cu furie, cu ură etc. (greu stăpânite) Si: (înv) ascrâșca (2). 3 (Pan; d. obiecte sau d. părți ale unor obiecte; d. materiale, corpuri, substanțe etc.) A produce (prin întreruperea bruscă a unei frecări, a unei apăsări, a unei deplasări etc.) un zgomot specific, de scurtă durată, aspru și neplăcut Si: (rar; pex) a scârțâi (1). 4 (D. oameni) A provoca scrâșnete (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrijni[1] v vz scrâșni
- Variantă consemnată în definiția principală, dar ordonată alfabetic incorect (vz pagina 87/1, după cuv. scrivitură — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrișni v vz scrâșni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRÂȘNÍ, scrâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ◊ Tranz. Își scrâșnea dinții. ♦ Tranz. Fig. A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie. 2. P. gener. A produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi. [Var.: (reg.) crâșní vb. IV] – Din bg. skărša, scr. scršiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
CRÎȘNÍ vb. IV v. scrîșni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCRÎȘNÍ, scrîșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Uneori determinat prin «din dinți» sau «din măsele») A strînge convulsiv fălcile și a freca dinții de jos de cei de sus, făcînd să se audă un zgomot caracteristic (de obicei în momente de mînie, de furie, de durere). Omul scrîșnea din măsele prin somn. C. PETRESCU, A. 351. Bătrînul... scrîșni nervos din dinți. BART, S. M. 63. [Ostașii se luptau] mușcîndu-se, scrîșnind. ALECSANDRI, P. III 224. ◊ (Cu subiectul «dinții») Dinții îi scrîșneau și ochii săi sîngerați se holbaseră. NEGRUZZI, S. I 165. ◊ Tranz. (Cu complementul «dinții») Ce puteam face, domnișorule? șopti Ion scrîșnind dinții. REBREANU, I. 37. Spaniolul, furios, de cîte ori îl întîlnea pe băiat pe punte, își strîngea fălcile și scrîșnea dinții. BART, E. 272. ♦ A pronunța cuvintele printre dinți, a vorbi printre dinți cu ură, cu mînie, cu ciudă. V. mîrîi. M-a apucat de piept și-a scrîșnit la mine... dă-le banii oamenilor. VORNIC, P. 99. În ziar ce spune? Accident, nu? – Accident – scrîșni Petrescu. GALAN, Z. R. 365. ♦ Fig. A da impresia că vorbește cu ciudă, că cîrtește. L-am văzut destul de adesea scrîșnind de lipsă. CARAGIALE, O. III 238. ♦ (Despre substanțe aspre care se freacă între dinți) A scîrțîi. Scuipară amîndoi praful care le scrîșnea în dinți. DUMITRIU, V. L. 106. 2. Fig. A scoate un sunet aspru, a scîrțîi (ca efect al unei frecări). Tancurile veneau scrîșnind printre explozii. CAMILAR, N. I 431. Huruie motoarele, clămpănesc curelele transmisiilor, scrîșnesc mașinile, gem nicovalele izbite de ciocane și de baroase. PAS, L. II 59. Sub tălpile opincilor și călcîiele cizmelor, omătul scrîșnea de ger. C. PETRESCU, R. DR. 143. – Variantă: crîșní (SADOVEANU, N. F. 27, RETEGANUL, P. I 19, ALECSANDRI, P. II 17) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SCRÂȘNÍ ~ésc intranz. 1) A-și contracta cu putere fălcile, frecând dinții de jos cu cei de sus și producând un scârțâit specific (ca manifestare a furiei sau durerii). 2) fig. A articula sunetele printre dinți (de mânie sau de ură). 3) A produce un zgomot scârțâitor (ca rezultat al frecării sub presiune). Zăpada ~ește sub picioare. /<sl. skružitati, bulg. skărša, sb. skršiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
crâșnì v. Mold. V. scrâșnì: geme, urlă și crâșnește AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scrâșnì v. a strânge dinții așa că se aude un scârțăit. [Cf. slav. SKRŬJITATI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
crîșnésc, V. scrîșnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
crîșnésc, V. scrîșnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrîșnésc v. intr. (vsl. *skrŭšnontî sau *kr-, a scrîșni, skrŭgitati, skrŭgŭtati, a scrîșni, a scîrțîĭ, bg. skŭršam, kŭršy, frîng, srb. skršiti, skrhati, a frînge, skrušiti, a strivi, skrgutati, a scrîșni, rut. skrišiti, skrušiti, a strivi. V. scîrțîĭ). Scîrțîĭ din dințĭ de furie saŭ de durere. – în Mold. și crîșnesc în nord și crîșc și crișc a -á (cp. cu sîrb. krčati, a striga). La Rebr. scrîșnesc și cr- (2, 44; 209; 213). În Olt scrîjnesc (Șez. 1922; 54). Vechĭ și scîrșnesc, cîrșnesc și scîrșc, a -á (scris și a scîrcĭca).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
scrâșní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrâșnésc, imperf. 3 sg. scrâșneá; conj. prez. 3 să scrâșneáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scrâșní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrâșnésc, imperf. 3 sg. scrâșneá; conj. prez. 3 sg. și pl. scrâșneáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
scrâșni crâșni
- 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.).exemple
- Omul scrîșnea din măsele prin somn. C. PETRESCU, A. 351.surse: DLRLC
- Bătrînul... scrîșni nervos din dinți. BART, S. M. 63.surse: DLRLC
- [Ostașii se luptau] mușcîndu-se, scrîșnind. ALECSANDRI, P. III 224.surse: DLRLC
- Dinții îi scrîșneau și ochii săi sîngerați se holbaseră. NEGRUZZI, S. I 165.surse: DLRLC
- tranzitiv Își scrâșnea dinții.surse: DEX '09 DEX '98
- tranzitiv Ce puteam face, domnișorule? șopti Ion scrîșnind dinții. REBREANU, I. 37.surse: DLRLC
- tranzitiv Spaniolul, furios, de cîte ori îl întîlnea pe băiat pe punte, își strîngea fălcile și scrîșnea dinții. BART, E. 272.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- M-a apucat de piept și-a scrîșnit la mine... dă-le banii oamenilor. VORNIC, P. 99.surse: DLRLC
- În ziar ce spune? Accident, nu? – Accident – scrîșni Petrescu. GALAN, Z. R. 365.surse: DLRLC
- 1.1.1. A da impresia că vorbește cu ciudă, că cârtește.surse: DLRLC un exempluexemple
- L-am văzut destul de adesea scrîșnind de lipsă. CARAGIALE, O. III 238.surse: DLRLC
-
-
-
- exemple
- Scuipară amîndoi praful care le scrîșnea în dinți. DUMITRIU, V. L. 106.surse: DLRLC
- Tancurile veneau scrîșnind printre explozii. CAMILAR, N. I 431.surse: DLRLC
- Huruie motoarele, clămpănesc curelele transmisiilor, scrîșnesc mașinile, gem nicovalele izbite de ciocane și de baroase. PAS, L. II 59.surse: DLRLC
- Sub tălpile opincilor și călcîiele cizmelor, omătul scrîșnea de ger. C. PETRESCU, R. DR. 143.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba bulgară skăršasurse: DEX '98 DEX '09
- limba sârbă, croată scršitisurse: DEX '98 DEX '09