cox² sn vz cocs

COX- v. coxo-.

*cox n., pl. urĭ (germ. coaks, citit kox, d. engl. coak și coke, pl. cokes). Cărbune de pămînt din care s’aŭ scos, pin destilare, elementele gazoase (care se întrebuințează ca gaz de iluminat). Arde bine, dă căldură foarte mare, nu face fum mult, dar se aprinde greŭ. – Se poate scrie și coks orĭ cocs.

coxo- [At: DN³ / V: cox- / E: fr coxe, lat coxa] Element prim de compunere cu semnificația: „coapse”. 1 Referitor la coapsă. 2 Care aparține coapsei.

COX(O)- elem. „coapsă”, „șold”. (< fr. cox/o/-, cf. lat. coxa)

cox.

cox s. m. – Produs solid obținut din cărbune de pămînt. – Var. ortografică coks. Germ. Koks (sec. XIX).

COX-, v. COXO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere localizată în articulația șoldului; ~anchilometru (v. anchilo-, v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară gradul de diformitate a unui șold anchilozat; ~artrie (v. -artrie), s. f., coxartroză*; ~artropatie (v. artro-, v. -patie), s. f., afecțiune a articulației coxale; ~artroză (v. -artroză), s. f., reumatism cronic degenerativ al șoldului; sin. coxartrie; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere la nivelul osului coxal.