2 intrări

5 definiții

cotún și cotúnă, V. cătun.

cătún sn [At: I. GOLESCU, C. 240 b / V: ~nă sf, cot~, cotúnă sf, cut~ / Pl: ~e, ~uri / E: cf alb, srb katun] 1 Așezare arhaică a păstorilor români. 2 Sat de munte. Grup izolat de case țărănești. 4 Sat mic (fără biserică), aparținând, administrativ, de un sat vecin. 5 Subdiviziune a comunei rurale. 6 (Ban) Mahala în jurul (sau în apropierea) unui oraș. 7 Grup de case păstorești. 8 Colibă ciobănească. 9 Locuință pentru porcari și pescari Si: bordei Cf hodaie. 10 (Îvp; îf cătună) Cuptor improvizat, săpat în pământ. Cf cotlon. 11 (Pex) Vizuină. 12 Loc gol, înconjurat de copaci. 13 Hățiș.

cătunéște av vz cătănește

cătún n., pl. e (vsl. katunŭ, lagăr, d. kirghizu kotan, țarc de oĭ; Calmuc chotton, chottun, comunitate de 10-12 corturĭ saŭ colibe de nomazĭ; tăt. Siberia kotun, mongol. khoton, khotun, a. î.; bg. katún, Țigan nomad; sîrb. kátun, strungă, alb. katunt, regiune, sat; mgr. katúna, bagaj, cort, lagăr, de unde și it. cantone, canton). Sat maĭ mic care depinde de primăria altuĭ sat maĭ mare. Olt. Colibă la baltă (BSG. 1922, 122). Serbia. Colibă, bordeĭ. – Și cotun și cotună, f., pl. e (Mold.). V. covergă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: cotun
cotun
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Cotun
Cotun