12 definiții pentru cotrobăi

COTROBĂÍ, cotróbăi, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. [Prez. ind. și: cotrobăiesc] – Et. nec.

COTROBĂÍ, cotrobăiesc, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. – Et. nec.

Prez. ind. și cotróbăi (după DEX'09). - LauraGellner

COTROBĂÍ, cotrobăiesc, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci. Turme întregi de mistreți cotrobăicsc prin ruinile vulcanilor. BOGZA, C. O. 246. C-o prăjină lungă cotrobăi în hogeag și fumul izbucni, abătut de vînt într-o latură. SADOVEANU, B. 26. Păsărilă... se înalță puțin și începe a cotrobăi pe după stînci. CREANGĂ, P. 268. Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele ca în vremea volintirilor. ALECSANDRI, T. I 310. ◊ Tranz. (Rar) Iaca dimonu.. că mi-o cotrobăit toate lucrușoarele... ALECSANDRI, T. 1 133.

cotrobăí (a cotrobăi) (co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotróbăi / cotrobăiésc, imperf. 3 sg. cotrobăiá; conj. prez. 3 să cotróbăie / să cotrobăiáscă

cotrobăí vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotrobăiésc, imperf. 3 sg. cotrobăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotrobăiáscă

COTROBĂÍ vb. v. căuta.

cotrobăí (cotrobăiésc, cotrobăít), vb. – A căuta, a scociorî, a scormoni. Creație expresivă, după cum rezultă din terminația -ăi, și din cuvintele care înseamnă „a iscodi, a scormoni” și care aparțin aceleiași familie: cociobăi, cotori, cotoroi, cotroci, cotroși, co(r)torosi, (Trans.) cutrului, cutruzui. Pentru mecanismul expresiv, cf. ngr. ϰουτρουβαλίζω „a răsturna”. După Cihac, II, 494 și Scriban, din mag. kótorogni „a greși”; după DAR, de la cotrov „ascunzătoare”, care pare a fi una din multele var. de la cotlon, cf. rut. kotlon „căutare”. Der. cotrobăială, s. f. (căutare); cot(r)ohaliță, s. f. (vagabond; femeie stricată), pe care DAR îl pune în legătură cu mag. kotorojni „a greși”; cotromențe, s. f. pl. (harababură; talmeș-balmeș); catrafuse, s. f. pl. (harababură; calabalîc, boarfe), a cărui der. este la fel de neclară ca și cea a cuvintelor anterioare (după Cihac, II, 488, din mag. kateputa „bagaj”; Scriban pare a indica o origine expresivă).

A COTROBĂÍ ~iésc intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a scotoci; a scociorî; a scormoni. [Sil. -bă-i] /Orig. nec.

cotrobăì v. Mold. a scotoci: încep a cotrobăi prin lăzile mele AL. [Cf. cotoarbă].

cotrobăĭésc și -oĭésc v. intr. (cp. cu ung. kótorogni, kódorogni și kóborogni, a rătăci, și cu rom. cotropesc și cotelesc, ĭar p. înț. cu bîrciĭ). Fam. Scotocesc, cotelesc, cocĭobăĭesc: hoțiĭ aŭ cotroboit pin [!] casă, dar n´aŭ găsit baniĭ. – Maĭ rar și tr.: A cotroboi lucrurile. În nord cutruzuĭesc v. tr. (ung. kotorázni, id.): ascunsese burdufu (de brînză) că-l cutruzuĭa mama cînd o pălea suca de băut; cutruzuĭaŭ toată casa (Șez. 30, 197 și 200). V. bodicăĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTROBĂÍ vb. a căuta, a răscoli, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. și reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Mold.) a bîrcîi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobîrlui, (Mold. și Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele.)

cotrobăí, cotrobăiesc, vb. tranz. – 1. A căuta cu de-amănuntul. 2. A cerceta, a scotoci. – Et. nec. (DEX); creație expresivă (DER); din cotrob, cotroabă „adăpost, coteț” (Loșonți, 2001).

Intrare: cotrobăi
verb (V343) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotrobăi cotrobăire cotrobăit cotrobăind singular plural
cotrobăie cotrobăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotrobăi (să) cotrobăi cotrobăiam cotrobăii cotrobăisem
a II-a (tu) cotrobăi (să) cotrobăi cotrobăiai cotrobăiși cotrobăiseși
a III-a (el, ea) cotrobăie (să) cotrobăie cotrobăia cotrobăi cotrobăise
plural I (noi) cotrobăim (să) cotrobăim cotrobăiam cotrobăirăm cotrobăiserăm, cotrobăisem*
a II-a (voi) cotrobăiți (să) cotrobăiți cotrobăiați cotrobăirăți cotrobăiserăți, cotrobăiseți*
a III-a (ei, ele) cotrobăie (să) cotrobăie cotrobăiau cotrobăi cotrobăiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotrobăi cotrobăire cotrobăit cotrobăind singular plural
cotrobăiește cotrobăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotrobăiesc (să) cotrobăiesc cotrobăiam cotrobăii cotrobăisem
a II-a (tu) cotrobăiești (să) cotrobăiești cotrobăiai cotrobăiși cotrobăiseși
a III-a (el, ea) cotrobăiește (să) cotrobăiască cotrobăia cotrobăi cotrobăise
plural I (noi) cotrobăim (să) cotrobăim cotrobăiam cotrobăirăm cotrobăiserăm, cotrobăisem*
a II-a (voi) cotrobăiți (să) cotrobăiți cotrobăiați cotrobăirăți cotrobăiserăți, cotrobăiseți*
a III-a (ei, ele) cotrobăiesc (să) cotrobăiască cotrobăiau cotrobăi cotrobăiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)