cotilion sn [At: FILIMON, C. II, 346 / S: (înv) ~illon / Pl: ~oane / E: fr cotillon] 1 Dans de bal cu ritm de marș sau de cadril, cu figuri și scene de mimică. 2 Melodie după care se execută cotilionul (1).

* COTILION (pl. -oane) sn. Danț alcătuit din o mulțime de figuri: locotenentul ... era excelent conducător de cotilioane (VLAH.) [fr.].

COTILION, cotilioane, s. n. (Învechit) Dans cu figuri și scene mimice. Locotenentul era... excelent conducător de cotilioane. VLAHUȚĂ, O. AL. II 67. – Pronunțat: -li-on.

COTILION, cotilioane, s. n. (Înv.) Dans cu figuri și scene mimice. [Pr.: -li-on] – Fr. cotillon.

COTILION s.n. (Rar) Dans cu figuri și scene de mimică; melodia acestui dans. [Pron. -li-on. / < fr. cotillon].

COTILION s. n. vechi dans de societate cu figuri și scene de mimică pentru patru sau opt dansatori; melodia corespunzătoare. (< fr. cotillon)

COTILION ~oane n. înv. 1) Dans de bal cu ritm de marș și figuri variate. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. -li-on] /<fr. cotillon

cotilion n. un fel de danț francez cu figuri.

*cotilión n., pl. oane (fr. cótillon, dim. d. cotte [fustă țărănească], cuv. germanic. D. fr. vine engl. coat, haĭnă. V. redingotă). Un fel de dans saŭ, maĭ bine zis, maĭ multe dansurĭ la un loc, întrerupte de pauze în timpu cărora se primesc diferite darurĭ. V. revelion.

cotilion (desp. -li-on) s. n., pl. cotilioane

cotilion (-li-on) s. n., pl. cotilioane

cotilion s. n. (sil. -li-on), pl. cotilioane

cotilion, -oane.

cotilion (< fr. cotillon), dans de societate dezvoltat îndeosebi în sec. 19, condus de o pereche. Era constituit dintr-o promenadă urmată de vals*, polcă* sau mazurcă* și se încheia cu un dans general.