10 definiții pentru cotcodac

cotcodác [At: ALECSANDRI, T. I. 346 / V: ~áci, cutcudáț / E: fo] 1 i Imită strigătul găinii care a ouat. 2 i Imită strigătul găinii speriate. 3 i (Rar) Imită strigătul cocoșului. 4 i (Rar) Imită strigătul altor păsări. 5 i (Olt; înv) Exprimă suipriza. 6 i (Olt; înv) Iată-mă. 7 sn Cotcodăcit1 (3). 8 sim (Îf cutcudațu) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

COTCODÁC interj. Cuvânt care imită strigătul scos de găini (după ce au ouat). – Onomatopee.

COTCODÁC interj. Cuvânt care imită strigătul scos de găini (după ce au ouat). – Onomatopee.

COTCODÁC interj. (Uneori cu silaba întîi repetată) Onomatopee care imită strigătul scos de găină (de obicei) după ce a ouat. Găina începe de pe la poartă: cot, cot, cotcodac! CREANGĂ, P. 69.

cotcodác interj. – Imită croncănitul găinii: clo clo clo. Creație expresivă, cf. bg. kutkudĕkam (Conev 54), sb. kakodakati, slov. kokodákati (Cihac, II, 67), ceh. kodkodákati, mag. kotkodá(cso)lni, formații verbale care coincid cu der. următor. – Der. cotcodăci (var. cotcodăci, cutcudăci, cotcorogi, etc.), vb. (a scoate sunete caracteristice găina); cotcodăceală, s. f. (strigătul scos de găină).

COTCODÁC interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita strigătul găinii după ce s-a ouat). /Onomat.

cotcodac! int. ce imită cântarea găinei când vrea să oue.

cotcodác, interj. care imitează vocea găiniĭ după ce a oŭat orĭ s’a speriat. V. cucurigu, cîr, pitpalac.

Intrare: cotcodac
cotcodac interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR