5 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

cotărít4, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cotări] (Reg) 1-2 Care a fost măsurat cu cotul2 (41, 46).

cotărít1 sn [At: (a. 1772) URICARIUL XXII, 356 / Pl: ~uri / E: cotări] (Înv) 1-2 Cotărire2 (1-2). 3 (Înv) Impozit pe mărfurile care se vindeau cu cotul2 (41). 4 (Înv) Impozit pe băuturile controlate cu cotul2 (46) Si: vinărit.

cotărít2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: cotar + -it] 1-2 Meseria cotarului (1-2).

cotărít3 sn vz cotorât2

cotărít5, ~ă a vz cotorât2

COTĂRÍT1, cotărituri, s. n. (Înv.) Faptul de a cotări.V. cotări.

COTĂRÍT2, cotărituri, s. n. (Înv.) Meseria cotarului. – Cotar + suf. -it.

COTĂRÍT3, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit.

COTĂRÍT1, cotărituri, s. n. Faptul de a cotări.V. cotări.

COTĂRÍT2, cotărituri, s. n. Meseria cotarului. – Cotar + suf. -it.

COTĂRÍT3, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit.

cotărít2 (măsurare cu cotul) (rar) s. n., pl. cotăríturi

cotărít1 (meseria cotarului) (înv.) s. n.

cotărít (măsurare cu cotul) s. n., pl. cotăríturi

cotărít (meseria cotarului, dare) s. n.

cotărit n. 1. lucrarea sau meseria cotarului; 2. darea sau taxa cotăritului.

cotărít n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coti butoaĭele. Taxa cotiriĭ unuĭ butoĭ.

cotărí2 [At: DA / Pzi: ~resc / E: cotorî css] 1-7 (Agr) A cotorî (1-7).

cotări1 vt [At: DA / Pzi: ~resc / E: cotar2] (Înv) 1 A măsura pânza cu cotul2 (41) Si: a coti2 (20). 2 A măsura capacitatea vaselor cu cotul2 (46) Si: a coti2 (22).

COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

arată toate definițiile

Intrare: cotări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotări cotărire cotărit cotărind singular plural
cotărește cotăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotăresc (să) cotăresc cotăream cotării cotărisem
a II-a (tu) cotărești (să) cotărești cotăreai cotăriși cotăriseși
a III-a (el, ea) cotărește (să) cotărească cotărea cotări cotărise
plural I (noi) cotărim (să) cotărim cotăream cotărirăm cotăriserăm, cotărisem*
a II-a (voi) cotăriți (să) cotăriți cotăreați cotărirăți cotăriserăți, cotăriseți*
a III-a (ei, ele) cotăresc (să) cotărească cotăreau cotări cotăriseră
Intrare: cotărit (măsurare)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotărit cotăritul
plural cotărituri cotăriturile
genitiv-dativ singular cotărit cotăritului
plural cotărituri cotăriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotărit (meserie)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotărit cotăritul
plural cotărituri cotăriturile
genitiv-dativ singular cotărit cotăritului
plural cotărituri cotăriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotărit (bir)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotărit cotăritul
plural cotărituri cotăriturile
genitiv-dativ singular cotărit cotăritului
plural cotărituri cotăriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotărit
cotărit2 (adj.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotărit cotăritul cotări cotărita
plural cotăriți cotăriții cotărite cotăritele
genitiv-dativ singular cotărit cotăritului cotărite cotăritei
plural cotăriți cotăriților cotărite cotăritelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

cotărit (bir)

etimologie:

  • Cot + sufix -ărit
    surse: DEX '09

cotărit (măsurare)

  • 1. învechit Faptul de a cotări.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi cotări
    surse: DEX '09 DEX '98

cotărit (meserie)

  • 1. învechit Meseria cotarului.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Cotar + sufix -it
    surse: DEX '09

cotări

  • 1. A măsura cu cotul (1.) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Cot + sufix -ări
    surse: DEX '09 DEX '98