5 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotărit3 sn vz cotorât2

cotărit2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: cotar + -it] 1-2 Meseria cotarului (1-2).

cotărit4, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cotări] (Reg) 1-2 Care a fost măsurat cu cotul2 (41, 46).

cotărit5, ~ă a vz cotorât2

cotărit1 sn [At: (a. 1772) URICARIUL XXII, 356 / Pl: ~uri / E: cotări] (Înv) 1-2 Cotărire2 (1-2). 3 (Înv) Impozit pe mărfurile care se vindeau cu cotul2 (41). 4 (Înv) Impozit pe băuturile controlate cu cotul2 (46) Si: vinărit.

COTĂRÍT3, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit.

COTĂRÍT3, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit.

COTĂRÍT1, cotărituri, s. n. (Înv.) Faptul de a cotări.V. cotări.

COTĂRÍT2, cotărituri, s. n. (Înv.) Meseria cotarului. – Cotar + suf. -it.

COTĂRÍT2, cotărituri, s. n. Meseria cotarului. – Cotar + suf. -it.

COTĂRÍT1, cotărituri, s. n. Faptul de a cotări.V. cotări.

cotărit n. 1. lucrarea sau meseria cotarului; 2. darea sau taxa cotăritului.

cotărít n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coti butoaĭele. Taxa cotiriĭ unuĭ butoĭ.

cotărí2 [At: DA / Pzi: ~resc / E: cotorî css] 1-7 (Agr) A cotorî (1-7).

cotări1 vt [At: DA / Pzi: ~resc / E: cotar2] (Înv) 1 A măsura pânza cu cotul2 (41) Si: a coti2 (20). 2 A măsura capacitatea vaselor cu cotul2 (46) Si: a coti2 (22).

COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

cotărì v. a măsura cu cotul capacitatea upui butoiu.

cotărésc v. tr. (d. cot, cotar). Rar. Cotesc un butoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotărít1 (meseria cotarului) (înv.) s. n.

cotărít2 (măsurare cu cotul) (rar) s. n., pl. cotăríturi

cotărít (măsurare cu cotul) s. n., pl. cotăríturi

arată toate definițiile

Intrare: cotărit
cotărit2 (adj.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
  • cotări
  • cotărita
plural
  • cotăriți
  • cotăriții
  • cotărite
  • cotăritele
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
  • cotărite
  • cotăritei
plural
  • cotăriți
  • cotăriților
  • cotărite
  • cotăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: cotărit (bir)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
plural
  • cotărituri
  • cotăriturile
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
plural
  • cotărituri
  • cotăriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotărit (măsurare)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
plural
  • cotărituri
  • cotăriturile
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
plural
  • cotărituri
  • cotăriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotărit (meserie)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
plural
  • cotărituri
  • cotăriturile
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
plural
  • cotărituri
  • cotăriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotări
  • cotărire
  • cotărit
  • cotăritu‑
  • cotărind
  • cotărindu‑
singular plural
  • cotărește
  • cotăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotăresc
(să)
  • cotăresc
  • cotăream
  • cotării
  • cotărisem
a II-a (tu)
  • cotărești
(să)
  • cotărești
  • cotăreai
  • cotăriși
  • cotăriseși
a III-a (el, ea)
  • cotărește
(să)
  • cotărească
  • cotărea
  • cotări
  • cotărise
plural I (noi)
  • cotărim
(să)
  • cotărim
  • cotăream
  • cotărirăm
  • cotăriserăm
  • cotărisem
a II-a (voi)
  • cotăriți
(să)
  • cotăriți
  • cotăreați
  • cotărirăți
  • cotăriserăți
  • cotăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cotăresc
(să)
  • cotărească
  • cotăreau
  • cotări
  • cotăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotărit (bir)

etimologie:

  • Cot + sufix -ărit
    surse: DEX '09

cotărit (măsurare)

  • 1. învechit Faptul de a cotări.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi cotări
    surse: DEX '09 DEX '98

cotărit (meserie)

  • 1. învechit Meseria cotarului.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Cotar + sufix -it
    surse: DEX '09

cotări

  • 1. A măsura cu cotul (1.) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Cot + sufix -ări
    surse: DEX '09 DEX '98