opțiuni
  • info

6 definiții pentru cotărit (bir)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTĂRIT3, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit.

COTĂRIT3, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit.

cotărit4, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cotări] (Reg) 1-2 Care a fost măsurat cu cotul2 (41, 46).

cotărit1 sn [At: (a. 1772) URICARIUL XXII, 356 / Pl: ~uri / E: cotări] (Înv) 1-2 Cotărire2 (1-2). 3 (Înv) Impozit pe mărfurile care se vindeau cu cotul2 (41). 4 (Înv) Impozit pe băuturile controlate cu cotul2 (46) Si: vinărit.

cotărit n. 1. lucrarea sau meseria cotarului; 2. darea sau taxa cotăritului.

cotărít n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coti butoaĭele. Taxa cotiriĭ unuĭ butoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotărit2 (meseria cotarului; impozit) (înv.) s. n.

Intrare: cotărit (bir)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
plural
  • cotărituri
  • cotăriturile
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
plural
  • cotărituri
  • cotăriturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotărit, cotăriturisubstantiv neutru

etimologie:
  • Cot + sufix -ărit DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.