19 definiții pentru costum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

costum sn [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~tium / Pl: ~e / E: fr costume] 1 (Șîs ~ popular) Fel de a se îmbrăca specific al locuitorilor unei regiuni sau unei țări Si: port. 2 Fel de a se îmbrăca specific unei epoci istorice. 3 Fel de a se îmbrăca al apartenenților la o clasă socială. 4 Fel de a se îmbrăca al practicanților unei profesii Si: uniformă. 5 Fel de a se îmbrăca într-o anumită ocazie Si: ținută. 6 (Pex) Îmbrăcăminte specifică unui popor. 7 (Pex) Îmbrăcăminte specifică unei epoci. 8 (Pex) Îmbrăcăminte specifică unei clase sociale. 9 (Pex) Îmbrăcăminte specifică unei profesii. 10 (Pex) Îmbrăcăminte pentru o anumită ocazie. 11 Rând de haine. 12 Îmbrăcăminte bărbătească alcătuită din pantaloni și jachetă (și vestă). 13 Îmbrăcăminte femeiască alcătuită din fustă sau pantaloni și jachetă Si: taior. 14 (Pex) Îmbrăcăminte purtată de cineva fără a corespunde cu apartenența sa la un popor, o epocă, clasă socială, profesie, sex etc., în scopul de a nu fi recunoscut (la un carnaval) sau de a juca într-o piesă Si: travesti. 15 (Gmț; îs) ~ de scânduri Coșciug.

COSTÚM, costume, s. n. 1. Ansamblu de piese vestimentare (sacou și pantaloni sau sacou și fustă) pentru bărbați sau pentru femei. 2. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte la anumite ocazii. 3. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; port2. – Din fr. costume.

COSTÚM, costume, s. n. 1. Îmbrăcăminte bărbătească compusă din haină și pantaloni (și din vestă). ♦ Îmbrăcăminte femeiască compusă din fustă și jachetă; taior. 2. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte la anumite ocazii. 3. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; port. – Din fr. costume.

COSTÚM, costume, s. n. 1. Îmbrăcăminte bărbătească (haină și pantaloni). El ducea în spate, peste costumul bleumarin, o aspră traistă țărănească. BOGZA, C. O. 25. A apărut un copil, aducînd în brațe un costum negru. SAHIA, N. 99. ♦ Îmbrăcăminte femeiască compusă din fustă și jachetă; taior. 2. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte la anumite ocazii. V. ținută. Adu costumele de baie. SEBASTIAN, T. 44. Umbla ori în halat de spital, ori în costum de turism cu bocanci grei, cu talpa de cauciuc. BART, E. 375. 3. (Glumeț) Doar o gărgăriță mică Blestemîndu-și zilele Necăjită cere sfatul Unei molii tinere Că i-a dispărut bărbatul în costum de ginere. TOPÎRCEANU, S. A. 66. 4. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte caracteristic unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; port. Costum național.Vizitiul, în vechi costum rusesc. NEGRUZZI, S. I 37.

COSTÚM s.n. 1. Îmbrăcăminte completă (formată din haină și pantalon la bărbați, sau din fustă și jachetă la femei). 2. Fel de îmbrăcăminte care se poartă în anumite ocazii. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei epoci etc. [Pl. -me. / < fr. costume, cf. it. costume – obicei, datină].

COSTÚM s. n. 1. îmbrăcăminte completă la bărbați sau la femei. 2. fel de îmbrăcăminte care se poartă în anumite ocazii. 3. îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei epoci etc. (< fr. costume)

COSTÚM ~e n. 1) Ansamblu de îmbrăcăminte, compus din haină și pantaloni (la bărbați) și din fustă (sau pantaloni) și jachetă (la femei). ◊ În ~ul lui Adam în pielea goală. 2) Îmbrăcăminte confecționată special pentru anumite ocazii. ~ de cosmonaut.~ național îmbrăcăminte tradițională a unui popor sau a unei regiuni; port. /<fr. costume

costum n. 1. mod de a se îmbrăca; 2. îmbrăcăminte de uniformă, de ceremonie, de teatru.

*costúm n., pl. e și urĭ (fr. costume, d. it. costúme, din lat. consuetúdo, -údinid, obișnuință). Port, îmbrăcăminte: costum național.

costúm-taiór s. n. (vest.) Costum de femeie compus din jachetă și fustă din același material ◊ „Deosebit de interesant sunt croite costumele-taior. Cont. 8 III 63 p. 2 (din costum + taior, după fr. costume tailleur)

costúm-unifórmă s. n. (vest.) Uniformă pentru elevi ◊ „La magazinul «Romarta copiilor» din Capitală se probează un costum-uniformă. R.l. 5 IX 64 p. 1 (din costum + uniformă)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

costúm s. n., pl. costúme

costúm s. n., pl. costúme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSTÚM s. 1. haine (pl.), îmbrăcăminte, ținută. (~ de sărbătoare.) 2. v. port.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

costúm (costúme), s. f. – Tip de îmbrăcăminte. Fr. costume.Der. costumat, adj.; costumier, s. m., din fr. costumier.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COSTUM DE SUPRASARCINĂ îmbrăcăminte specială destinată protecției personalului navigant care zboară la viteze mari în straturile înalte ale atmosferei. Sin. Costum presurizat.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

costum de cherestea / de placaj expr. coșciug.

în costumul lui Adam și Eva expr. (glum.d. un cuplu) nud; complet dezbrăcat.

Intrare: costum
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costum
  • costumul
  • costumu‑
plural
  • costume
  • costumele
genitiv-dativ singular
  • costum
  • costumului
plural
  • costume
  • costumelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)