4 definiții pentru costreie

Explicative DEX

costréĭe f. Olt. Costreĭ, mohor.

Regionalisme / arhaisme

costréie, s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, sorg (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie, / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924, II: 212). ■ (top.) La Costreie, arătură în Ungureni. – Cf. bg. koštrjava (MDA).

costreie, s.f. – (bot.) Sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924, II: 212). ♦ (top.) La Costreie, arătură în Ungureni (Vișovan, 2008). – Cf. bg. koštrjava (MDA).

costreie, s.f. – (bot.) Sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924 II: 212). – Cf. bg. koštrjava.

Intrare: costreie
costreie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.