costréie, s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, sorg (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie, / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924, II: 212). ■ (top.) La Costreie, arătură în Ungureni. – Cf. bg. koštrjava (MDA).