costreie, s.f. – (bot.) Sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924, II: 212). ♦ (top.) La Costreie, arătură în Ungureni (Vișovan, 2008). – Cf. bg. koštrjava (MDA).