Definiția cu ID-ul 711565:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
costreie, s.f. – (bot.) Sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924 II: 212). – Cf. bg. koštrjava.