costisi vt [At: (1835) URICARIUL VIII, 136/1 / Pzi: p. 3^[1] ~sește / E: ngr ϰοστίζω] 1-7 (Îrg) A costa (1, 4-9). corectat(ă)

COSTISI (-isesc) vb. intr. A costa: de-ar ști cineva cît costisește înnecarea unui lipovan (ALECS.) [ngr. κοστίζω].

COSTISI, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (învechit) A costa. Nu m-ar fi costisit atîta să fi fost cu un muscal. CARAGIALE, O. I 216.

A COSTISI pers. 3 costisește intranz. înv. A avea o valoare în bani; a avea un preț. /a costa + suf. ~isi

costiș³, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 168 / Pl: ~i,/ E: coastă + -iș] (Înv) 1 a Înclinat. 2 a Oblic. 3 av Pieziș. 4 av Strâmb. 5 sn Parte laterală a căruței. 6 sn Lănțug care leagă dricul de crucea căruței.

COSTISITOR adj. verb. COSTISI. Care costă mult, scump: toate chefurile astea, din zi în zi mai costisitoare (CAR.).

COSTIȘ I. adv. Pieziș: vom putea judeca cum merg, drept sau ~ (ȚICH.). II. COSTIȘ (pl. -ișe, -ișuri) sn., COSTIȘĂ (pl. -șe) sf. 🌐 Coastă de deal: umblau încet și cu sfială pe costișul lunecos (ODOB.); casele înșirate pe costișa prăvălită spre Dunăre (VLAH.).

COSTIȘ², -Ă, costiși, -e, adj. (Rar) înclinat, aplecat, pe-o coastă, pieziș, oblic, strîmb. Potecă costișă.

COSTIȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial Care se află în unghi față de orizontală; pieziș; oblic. /coastă + suf. ~iș

costiș a. și adv. pieziș, prăpăstios; pe costișe maluri BOL. ║ n. coastă de deal: pe drumul de costișe ce duce la Vaslui AL.

costisésc, V. cost 2.

costíș adv. În coastă: a lovi costiș. Spre coastă, la deal: drumu ce suĭa costiș (VR. 1923, 4, 24). – La Od. n., pl. e = costișă, ca și la ChN. I, 43: pornesc din costiș doŭă văĭ.

costisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. costisește, 3 sg. costisesc, imperf. 3 sg. costisea; conj. prez. 3 să costisească

costisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. costisește, imperf. 3 sg. costisea; conj. prez. 3 să costisească

costisi vb., ind. prez. 3 sg. costisește, imperf. 3 sg. costisea; conj. prez. 3 sg. și pl. costisească

costiș¹ (reg.) adj. m., pl. costiși; f. costișă, art. costișa, pl. costișe corectat(ă)

costiș adj. m., pl. costiși; f. costișă, art. costișa, pl. costișe

costiș adj. m., pl. costiși; f. sg. costișă, pl. costișe

COSTISI vb. v. costa, face, fi, reveni.

costisi vb. v. COSTA. FACE. FI. REVENI.

COSTIȘ adv. (Mold., Ban.) Înclinat, pieziș. A: Din fundul groapei un gîrliciu strîmpt pînă în fața pămîntului costiș scotea. CANTEMIR IST. C: Koslish. Per latus. Ad latus. AC, 347. Etimologie: coastă + suf. -iș. Vezi și costișă. Cf. h o r ț i ș.

costíș, -ă, costiși, -e, adj. 1. Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. (adv.) Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALRRM, 1969: 29). – Din coastă + suf. -iș (DEX, MDA).

costiș, -ă, costiși, -e, adj. – 1. Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALRRM, 1969: 29). – Din coastă + suf. -iș (DEX, MDA).

costiș, -ă, adj. – Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALR 1969: 29). – Din coastă (< lat. costa) + -iș.