opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSTISI, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A costa (1). – Costa + suf. -isi.

COSTISI, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A costa (1). – Costa + suf. -isi.

costisi vt [At: (1835) URICARIUL VIII, 136/1 / Pzi: p. 3[1] ~sește / E: ngr ϰοστίζω] 1-7 (Îrg) A costa (1, 4-9). corectat(ă)

  1. în original lipsește indicația persoanei — Ladislau Strifler

COSTISI, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (învechit) A costa. Nu m-ar fi costisit atîta să fi fost cu un muscal. CARAGIALE, O. I 216.

A COSTISI pers. 3 costisește intranz. înv. A avea o valoare în bani; a avea un preț. /a costa + suf. ~isi

COSTIȘ, -Ă, costiși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Înclinat, aplecat pe o coastă; pieziș, oblic, strâmb. 2. S. f. Coastă de deal; povârniș, pantă. – Coastă + suf. -iș.

COSTIȘ, -Ă, costiși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Înclinat, aplecat pe o coastă; pieziș, oblic, strâmb. 2. S. f. Coastă de deal; povârniș, pantă. – Coastă + suf. -iș.

costiș3, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 168 / Pl: ~i,/ E: coastă + -iș] (Înv) 1 a Înclinat. 2 a Oblic. 3 av Pieziș. 4 av Strâmb. 5 sn Parte laterală a căruței. 6 sn Lănțug care leagă dricul de crucea căruței.

COSTIȘ2, -Ă, costiși, -e, adj. (Rar) înclinat, aplecat, pe-o coastă, pieziș, oblic, strîmb. Potecă costișă.

COSTIȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial Care se află în unghi față de orizontală; pieziș; oblic. /coastă + suf. ~iș

COSTIȘ adv. (Mold., Ban.) Înclinat, pieziș. A: Din fundul groapei un gîrliciu strîmpt pînă în fața pămîntului costiș scotea. CANTEMIR IST. C: Koslish. Per latus. Ad latus. AC, 347. Etimologie: coastă + suf. -iș. Vezi și costișă. Cf. h o r ț i ș.

costiș a. și adv. pieziș, prăpăstios; pe costișe maluri BOL. ║ n. coastă de deal: pe drumul de costișe ce duce la Vaslui AL.

costisésc, V. cost 2.

costíș adv. În coastă: a lovi costiș. Spre coastă, la deal: drumu ce suĭa costiș (VR. 1923, 4, 24). – La Od. n., pl. e = costișă, ca și la ChN. I, 43: pornesc din costiș doŭă văĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

costisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. costisește, 3 sg. costisesc, imperf. 3 sg. costisea; conj. prez. 3 să costisească

costisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. costisește, imperf. 3 sg. costisea; conj. prez. 3 să costisească

costisi vb., ind. prez. 3 sg. costisește, imperf. 3 sg. costisea; conj. prez. 3 sg. și pl. costisească

costiș1 (reg.) adj. m., pl. costiși; f. costișă, art. costișa, pl. costișe corectat(ă)

costiș adj. m., pl. costiși; f. costișă, art. costișa, pl. costișe

costiș adj. m., pl. costiși; f. sg. costișă, pl. costișe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COSTISI vb. v. costa, face, fi, reveni.

costisi vb. v. COSTA. FACE. FI. REVENI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

costiș, -ă, costiși, -e, adj. – 1. Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALRRM, 1969: 29). – Din coastă + suf. -iș (DEX, MDA).

costiș, -ă, adj. – Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALR 1969: 29). – Din coastă (< lat. costa) + -iș.

Intrare: costisi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • costisi
  • costisire
  • costisit
  • costisitu‑
  • costisind
  • costisindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • costisește
 (să)
  • costisească
  • costisea
  • costisi
  • costisise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • costisesc
 (să)
  • costisească
  • costiseau
  • costisiră
  • costisiseră
Intrare: costiș (adj.)
costiș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costiș
  • costișul
  • costișu‑
  • costișă
  • costișa
plural
  • costiși
  • costișii
  • costișe
  • costișele
genitiv-dativ singular
  • costiș
  • costișului
  • costișe
  • costișei
plural
  • costiși
  • costișilor
  • costișe
  • costișelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

costisiverb

  • 1. învechit A costa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: costa
    • format_quote Nu m-ar fi costisit atîta să fi fost cu un muscal. CARAGIALE, O. I 216. DLRLC
etimologie:
  • Costa + sufix -isi. DEX '98 DEX '09

costiș, costișăadjectiv

etimologie:
  • Coastă + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.